Ca să simt puterea în braţ ai lăsat povara deasupra
ca în următorul popas odihna să aibă alt gust, iar ajutorul tău preţios, în mine.
Cum să sar peste conţinut, de la prima la ultima pagină; ce fel de poveste-ar fi atunci?
Depărtările se apropie încet schimband dimensiunile, ca atunci cand muntele-i mic iar eu mare, ca atunci cand muntele-i mare iar eu langă.
Ca să-ţi simt mărimea copleşitoare, ai intersectat cărăruile în aşa fel, ai desfăcut încuietorile acelor uşi care m-au purtat într-o ţară mică şi îndepărtată,
ca atent la detalii
să pot scrie că umbra frunzelor nu protejează decat de soare,
că dinstanţa dintre noi nu are legătură cu geografia,
şi că doar văzand şi simţind cat sunt de slab si mic, şansa de a vedea şi de simţi tăria şi mărirea ta mi se apropie.
