imaginarele povesti se regasesc in viata undeva, in inima unui barbat razlet, ce nestiind ca-l stie atat de bine un scriitor necunoscut, ramane uluit
ca-ntreaga lui poveste a gasit un titlu de album pentru imaginile vorbelor plumburii
cu multele nefericiri ce-l obosesc, si-naltele lui culmi, care desi-s atat de rare…
din inaltimea lor au coborat pe strazile batute de multi pasi, de oameni ce nu simt cat sunt de speciali
si fiecare cu povestea lui, adoarme-ntr-un tarziu
insa doar unii stiu ca undeva povestea lor a capatat contur, exact asa cum este si a fost
doar numele-i schimbat, pentru actori
asa cum se intampla cateodat’
asa cum se intampla deseori…
povestea e aceeasi…doar decorul si personajele se mai schimba…
si …limbajul…:)
apoi n-am facut altceva decat sa schimb putin cuvintele si sa zic si eu ce zicea Holograf in “orice Romeo…” si multi altii in poeziile, cantecele si povestile lor.
da cum e libertate in tzara, iaca am scris si eu cum am fost in stare, ca de ce nu?