unii scriu taios despre lume, eu incerc sa o imbrac in poezie, poate doar asa sa ii gasesc frumusetea printre uratenie, printre munca sau durere. lupta e de multe feluri, pe idee, pe putere, pe castig, si cand citesc ma intreb eu pe ce lupt, in ce fel, ce sa apar, ce sa protejez, ce sa castig.
creatia literara poate fi (la mine) un fel de refugiu din lumea reala, cu tot ce cuprinde ea, spre o lume a vorbei scrise sau gandite, care sa fie mai altfel.
si totusi pasii mei sunt spre o lume ce impleteste existenta cu nexistenta, realul cu utopicul, visul cu sobrietatea, poezia cu proza, zambetul cu lacrimile.
imi doresc cateodata sa am si eu replici la tot felul de “chestii” ce se intampla in lumea cercului in care reusesc si eu sa patrund. dar daca nu am, e bine ca au altii. pana cand o sa am altfel de replici, le scriu pe cele pe care le am, mai slabute, adica mai lipsite de argument, si poetice in felul lor 
calatorul e doar acela care calatoreste, care face pasi concreti, nu omul care vorbeste despre calatorie
