o rădăcină ruptă de tulpină
îşi suspina pierdutul viitor
fără să ştie ce e-o floare-n glastră
şi nici că poate fi ce n-a mai fost
pierdută-n tina ca de-nmormantare
în negrul şi adancul ei lăcaş
a tresărit sub razele de soare
confuză de coşmarul spulberat





























dezradacinarea o simtim toti cand plecam intre straini !
[...] Călătorru [...]
cum zicea Nica: …nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc…
eu am simtit dezradacinarea, insa si reinradacinarea. ca asa se intampla, suntem “smulsi” dintr/un loc doar spre a fi plantati in altul
Blog Liber la Poezie Tanara,
am vazut ca sunt pe acolo, sper ca ati vazut si voi ca am trecut pe acolo. numa ce m/am intors la Hunedoara, asa ca urmeaza sa “intru” din pagina in pagina