Dărui-te lor!
martie 27, 2008 by calatorru
Tu eşti a lor şi ei ai tăi pentru o vremeŞi vremurile or goni în mersul lorÎnşiruiri de vorbe efemereOri fapte renăscând in dorTe-oi întâlni cu viaţa la răscruceIndiferent dacă vei ştii sau nuAle simţirii valuri mari, năluceTe-or înghiţi de n-o să le-nghiţi tu…În crâncena vâltoare îţi vor creşteputerile ce le simţi seci acumTe du pe drum, mereu tot înainteLa trecători să nu te uiţi spre hău;Pe podurile strâmte, oseminte,De-ar fi să întâlneşti, să nu te-opreşti să le priveşticu luare-aminteCăci tot aşa cei dinaintea ta…s-au poticnit în mersul lor fierbinte,şi piedici au rămas…Sub talpa ta tu sapă-le morminte.Să crească iarbă peste giulgiul lorşi flori să strângi din colţurile sfintePentru o vreme dărui-te lor!Fii-le cavou pentru a fricii umbră,Si mersul şchiopătat fă-l zbor sublimÎn neguroasa a-ndoielii umbrăPuteri zglobi să plângă pe arcuşIzvor secat să plângă iarăşi rouăFă-te ecou al crâncenei vâltori.Pentru o vreme fii-le zbor în peneŞi ei ţi-or fi pentru arcuş viori.
