acum se împrăştie trista veste ca a murit George Pruteanu!
il stiu doar de la televizor, de la emisiunea ce o avea despre limba romana, sau alte emisiuni la care a participat. ţin minte că am urmărit de 2 ori emisiunea de la Naşu (in direct si reluare) cand “s-a ciondanit” pe tema manelelor fiind vehement împotrivă.
auzind in seara asta ca “s-a dus” mi-a venit in minte un verset din Isaia “…se duc oamenii de bine…”, oameni care au poziţia, cunoştinţele, curajul să se împotrivească kitsch-urilor din ţara asta, lucrurilor de proastă calitate, gunoiaielor cu care ne obişnuim (din păcate) să ne hrănim ochii, mintea, sufletul… gunoaie şi la propriu şi la figurat pe care doar vantul le mişcă de un container la altul…
s-a mai dus un om!
am curajul sa spun Nu în locul lui (eu care am rămas)?
mare lucru ca a murit. si bunica a murit si a fost cel mai minunat si sfant om de pe planeta.
desi stiu ca nu a murit. ea traieste dar altfel.
ma abtin sa ma (re)prind in hora comentariilor tale…
si se va mai cer(n)e inca un suflet (am scris..!) prea devreme?taman la timp?ce mai conteaza in matematica vesniciei cate s-au stins ,cate se sting…cu mintea mea de nu inteleg ingenunchiez iar lacrima…si-L chem misterul sa-mi dezlege…Eu am curaj doar sa spun…NU inteleg!!
Odihneasca-se in pace! Suntem si mai prosti acum, ca el ne-a parasit (la nivel national vorbind)!! A fost un om mare printre oameni mici! Si-a iubit tara si nu s-a laudat ca altii, ci a aratat prin fapte, nu prin vorbe! S-a luptat cu incultura si a tinut piept prostilor, in direct, la tv! Doar o vorba, acum, de ne-ar mai spune…….. Dumnezeu sa-l ierte!
Desi nu ne ridicam la nivelul lui de cultura si nici nu cred ca o sa ajungem vreodata sa o facem…eu cred ca avem curajul sa spunem nu la rautatea si uratenia din jurul nostru, la necivilizatia, needucatia, necunoasterea, neaprecierea valorilor…adica, hai sa nu vorbesc in numele altora (pentru ca intotdeauna oamenii care merg impotriva curentului sunt putinei)…adica eu cred ca am curajul….
doar ca nu am si nivelul de influenta la fel de ridicat, si evident nici autoritatea/repectul pe care ti le da un statut de scriitor, critic, profesor univ…..hm, sau mai bine zis popularizarea pe care ti-o confera ecranul televizorului (cea mai citita carte din ziua de azi)..
deci, practic (cum imi place mie) eu pot influenta vietile celor din “cercul meu stramt”, familie, colegi, prieteni, cunoscuti…si si asta doar in masura in care imi permit ei…sa ii cicalesc cu ideile mele
…cum s-ar zice…uneori functioneaza, uneori nema’.
interesant mi se pare un lucru. pe blogul asta nu vad nimic scris despre el cat a fost in viata. acum a murit. gata. si vad aici deja o gramada de comentarii la acest articol. este de-a dreptul ridicol.
nu comentariile. articolul.
“mare lucru ca a murit” / zici tu
“mare lucru ca am scris” / zic eu
gramada ai facut/o tu, ca deja ai comentat de 4 ori
rose4you,
cu virgulă sau fără nu-ul era scris cu literă mare. cu privire la aritmetica divină, nu ştiu dacă dă cu virgulă sau fără, dar cred că nu dă greş.
şi cand spune “nu înţeleg” sau “nu ştiu” tot avem curajul să o facem
observ că nu te desparţi deloc de limbajul poetic
tmc,
dacă suntem mai proşti sau nu, nu ştiu sigur, dar în minus unu care Nu se număra printre proşti, sigur!
norocul nostru că vorbele au ecou
meg,
dacă putere avem, să avem şi voinţă. cum era vorba aia “nu ajunge să vrei fără a putea” da nici invers nu ajunge
şi cu gunoiul din Micro 6 (si nu numai) ce ma fac ??
da cu limbajul manelist??
parcă am ajuns mai mult la capitolul “nema”
aici sunt total de acord
e mare pacat ca a murit
era singurul intelectual care dorea sa-i invete si pe muritorii de rand ceva
de obicei intelectuali stau undeva pititi ca nu se coboara la nivelul oamenilor simpli
aici vorbesc despre adevaratii intelectuali nu despre absolventii de facultate considerati intelectuali
ar trebui ca mai multi sa se faca mai accesibili poate intr-un anume fel ar starnii interesul celorlalti
chiar el icea la o emisiune ca parintii nu i-au impus sa citeasca i-au lasat doar cartea la indemana si i-au starnit curiozitatea
Alina,
cartile mai stau pe masa si azi (din cand in cand) da no, nu prea le mai citeste copilul, nici omul mare. ce sa faci, is mai atragatoare pozele din ziare si reviste. sapoi ca sa intelegi poza nu tre` sa vorbesti corect…