am citit si discutat zilele astea despre Dumnezeu care s-a întrupat, care s-a asemănat nouă în toate lucrurile (mai puţin răul si răutatea nostră), care a fost şi este empatic cu noi…
eu în schimb ma uit la lumea în care trăiesc şi acceptand că El a făcut-o şi o conduce, am atatea să critic… că de ce e aia aşa, că de ce e ailaltă altfel…de ce atata mizerie, de ce atata rău şi răutate, de ce nu intervine, de ce nu vorbeşte să aud, de ce nu îmi explică, de ce, de ce?
dar de aş fi în locul Lui, de aş fi empatic cu El oare cum ar fi? de m-aş pune în locul Lui şi m-aş uita la mine si la lume, oare ce aş simţi, oare ce reacţie s-ar starni în mine, oare ce mi-ar veni să fac, oare si iar oare… ???
arată-i puţină empatie!
uite aici o definiţie: EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaştere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiţie; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie]. identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu.
de ai fi în locul Lui ce ţi-ai spune, ce ai gandi despre tine sau ceilalţi, cum te-ai purta cu tine sau cu ceilalţi???
daca as fi in locul lui m-as distra copios
)
asta acum in acest moment. maine poate as face altceva
raspoimaine cred ca nu as face nimic
te-ai distra de tine, de altii, de ce am scris eu, sau pur si simplu, ca no, de ce sa nu te distrezi copios (?)
de mine.
ce intrebari mai pui si tu. si chiar crezi ca cineva ti-ar raspunde pentru ca se transpune in locul lui dumnezeu? aia nu iti citesc blogul tau mai.