o picătură-n cale

 
într-o smerenie fragedă şi verde
timid ca la-ntalnire în grădină
ascuns printre banale, multe fire
un ghiocel cu gandul aplecat
cand să rosteasc’un zambet către soare
o picătură-n calea lui a stat
(în marea-i bucurie că a fost ninsoare…)
s-a supărat puţin la început
împiedicat în pofta lui de viaţă
însă şi-a revenit şi i-a trecut
împrospătat sub valul de lumină
văzand că cercu-ntreg în jurul lui
tot [...]

Citeşte articolul complet »