s-a zis şi se ştie că “curajul nu înseamnă absenţa fricii ci biruinţa asupra ei!”
am vazut într-o librărie o carte intitulată “Feel the Fear and Do it Anyway!”
înţeleptul Solomon a constatat că “frica de oameni este o cursă…” pe cand “frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”
am observat că sunt situaţii în viaţă în care frica mă împiedică să fac ce e bine, ce ar trebui sau trebuie să fac, mă paralizeză, mă pride în cursa ei şi mă ţine acolo…
însă sunt alte situaţii în care frica mă împiedică să fac ce e rău. conştient de teama lăuntrică sunt mai precaut, mai atent, mai calculat…
nu-mi place să-mi fie frică, însă nu-mi place nici să nu-mi fie.
cum să păstrez echilibrul?
cum e mai bine?
Frank Herbert scrie în Dune că “Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.”
Paulo Coelho scrie în Al Cincilea Munte că “A-ţi fi frică înseamnă că iubeşti viaţa.”
Jean Toomer zice că “Frica este un laţ care se strânge până sugrumă.”
pentru voi ce e frica?
vă e frică de momentele în care vă e frică,
sau vă temeţi mai tare de momentele în care nu vă e????
un profesor ne spunea ca F.E.A.R. means : False Evidence Appearing to be Real.
Desi nu sunt intru totul de acord cu ideea…pentru ca frica poate avea un suport foarte real cateodata.
Câteodată este bine să nu ne mai fie frică dar asta înseamnă risc. Pe de-altă parte prea multă frică împiedică trăirea vieţii în linişte aşadar… fricile sunt bune când au motiv.
Îmi place de asemenea să cred că nu există frică ce nu poate fi biruită, trebuie privit dincolo de aparenţe.
Eu mă tem mai mult când o am decât atunci când nu o am şi mă tem să nu vină înapoi, ciudat, nu?
Meg,
atunci cand frica nu are un suport real inseamna ca ne temem fara motiv, ne temem de o iluzie, ne temem degeaba. atunci iese la iveala masura discernerii de care suntem in stare
cand frica are un suport real, cand e intemeiata, iese la iveala masura curajului pe care/l avem
cam asa vad eu (acum)
Ana,
nu cred ca e ciudat!
multe aspecte ale vietii noastre sunt paradoxale. iubirea, credinta, cautarea…de ce n/ar fi si frica…(?)
frica este cel mai mare dusman al meu.
deci va haraiti reciproc si constant. totusi ma gandesc ca tu iesi biruitoare de cele mai multe ori, nu?
numai daca vreau.
si nu vrei totdeauna (sa inteleg)
asa este. nu vreau intotdeauna. da stiu asta. altii nu stiu numai ca le este frica. de multe ori nici asta nu stiu. si stau ca prostii. eu stiu macar ca nu vreau.
toata chestia e de vrut. cel putin la mine. nu stiu altii cum sunt.
uite: sa zicem ca situatia X declanseaza frica. sunt posibile 2 reactii de evitare: fie “incremenesti” stai ca prostu ; fie fugi.
cand paralizezi in exterior te manifesti lamentandute, cautand nod in papura, gasindu-ti scuze, inchizandu-te in tine, mintind etc. incremeneala la mine nu-i decat tatonare. dar tatonez tot din frica.
cand fugi nu stiu cum este pentru ca acum nu imi amintesc sa o fi facut. as fi putut fugi de multe ori in viata. chestia este ca de fiecare daca constientizam (sau poate ca nu) ca daca fug nu imi satisfac curiozitatea, nu voi sti niciodata ce si cum despre obiectul fricii mele etc. stiam intotdeauna ca daca nu imi “jumulesc” frica nu voi cunoste cu adevarat obiectul fricii indiferent care ar fi el. si asta ma termina cel mai mult, asta nu m-a lasat niciodata sa fug. desi poate este mai bine cateodata.
dar cand constientizezi ca iti este frica toata chestia e de vointa. vrei sau nu. nimic mai mult sau mai putin. restul sunt povesti.
chiar este bine sa fugi cateodata si acum imi vine in minte citatul tau:”frica de oameni este o cursa…frica de domnul este inceputul intelepciunii”. si imi amintesc o alta chestie pe care am citit-o pe blogul tau cu cu inteleptul care invata din greselile altora. barbatii sa invete de la samson de exemplu. cred ca asta e frica de dumnezeu. sa ne fie frica si da, sa fugim de …..carnea de porc spre exemplu (ca-i plina de toxine).
)
)
eu nu prea am fugit de nimic. am evitat sau am tatonat cat sa-mi adun puterile ca apoi sa o fac lata
pentru mine a cunoste a sti este sinonim cu a aduce frica (obiectul fricii) la statutul de obiect. pana nu cunosc adevarat “obiectul fricii” acesta actioneaza asupra mea ca si subiect. adica ma conduce el pe mine. adica ma conduce frica. trebuie sa-l cunosc ca sa nu imi mai fie frica. nu poate sa iti fie frica de un obiect. dar pana nu il cunosti iti este mereu frica.
nu stiu ce este pentru tine de exemplu moartea dar pentru mine chiar este ceva divin. mi-a fost frica de moarte si am citit despre ea. si chiar am experimentat-o si asta tot pentru ca mi-a fost frica. nu mai imi este. pot sa mor oricand poate sa moara oricine din jurul meu. durerea pe care o simtim este sinonima fie cu egoismul fie cu frica. si stiu ce vorbesc pentru ca tocmai am pierdut cea mai draga fiinta de pe aceasta lume. desi stiu ca ea este inca cu mine. simt asta.
anemary31,
ce stil ai de a comenta, in episoade
imi pare reau pentru pierderea ta. condoleante!
frica de moarte? da exista. exista si in mine, dar asa cum scrii si tu, mai mult ca o atractie. ca tot apelezi la exemple, imi vine si mie in minte unul. eram mic, nu mai stiu cati ani aveam, da era sa ma inec, am cazut intr/un lac. in loc sa ma zbat nu am facut nimic, asteptam sa vad ce se intampla. am simtit cum ma duc la fund, il ating cu picioarele si apoi plutesc.
un nene care inota in apropiere m/a scos afara, si odata afara m/a apucat frica. am si acum o rezevrva fata de apa
puterea mortii si frica de moarte a invins/o Isus prin invierea lui. daca nu exista moarte, nu are de ce sa/mi fie frica.
daca exista inviere iara nu are de ce sa/mi fie frica. El a adus eliberare de frica asta (acum, daca sunt sau nu cu adevarat eliberat de ea, asta e o alta problema)
daca crezi ca a “inviat” (pentru ca eu nu cred ca am murit) atunci esti. daca nu crezi atunci tot frica iti este . eu chiar cred ca a “inviat”. defapt sunt convinsa ca nu a murit.
numai ca s-a debarasat de ambalaj.
stii cum e. toti cred! doar ca unii cred ca da, altii cred ca nu
mie mi-e frica mereu uneori si fara motiv insa incerc sa o controlez sa o supun eu pe ea nu ea pe mine
uneori ne luam la tranta si da cu mine de pereti dar cand vine randul meu e o placere îi platesc dublu
parca te si vad cum strangi din pumni si din buze si dai cu ea de pereti pana face pe ea de frica (ea frica)