Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază
şi cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheaţă în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viaţa pare fără noimă. Şi-ncet, făr` a da de ştire,
bezna se revarsă-n alţii semănând nefericire.
Dac-am fi singuri pe lume, condamnaţi am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.
This is so not you! but still…sugestiv. Imi place. E una din compozitiile care curg usor, o citesti dintr-o suflare (hai doua:)) fara sa te poticnesti, fara sa obosesti…plus ca denota optimism. imi place mult! cred ca am sa o scot la imprimanta.
am intuit nuanţa mistică a textului, dar şi profunda introspecţie din spatele lui. nu mă pricep la poezie, dar cred că acest exemplu e cel al unei poezii reuşite. sau nu?
meg,
when I`m not me anymore, who am I?
ce bine ca nu oboseste! tu stii ca desi cred despre mine ca sunt un om optimist, nu e chiar asa in vorba, fapta, scris
ma bucur ca/ti place
ma bucur ca/ti transmite optimism
anahoretus,
nu stiu in ce masura e o pozie reusita sau nu. banuiesc ca in impresia ce o creaza in tine cand o citesti. in intentia ce o are de a deschide o alta perspectiva asupra norilor, asa cum am vazut/o eu atunci cand am scris
banuiesc ca as putea compara un text cu o cheie. poti spune despre el ca e reusit numai atunci cand se potriveste cu cel ce citeste, si “deschide” ceva in el…
o alta parere personala. calatorru
Călătorru,
Textul tău seamănă cu un fragment dintr-un psalm. Mă înşel sau acest psalm ţi-a servit ca sursă de inspiraţie?
Referitor la poezie, în mine a trezit meditaţia asupra unor anumite lucruri asupra cărora nu m-am gândit niciodată.
anahoretus,
nu stiu la care psalm anume te referi
se poate sa aiba forma si continut similar cu vre/unu din psalmi(biblici/arghezieni, sau alt fel de psalmi)
in cazul poeziei de fata chiar norii mi/au fost inspiratie si asemanarea pe care am vazut/o si pe care au vazut/o multi atii inaintea mea, asemanarea dintre ei si starile noastre, dintre felul in care ei “se imprastie” si felul in care trecem noi de la o stare la alta
cand e nor e umbra insa fara nor nu poate fi ploaie
cand e vant e frig insa vantul imprastie norii
cand e prea mult soare iubim umbra si tanjim dupa ea
…