An după an am văzut răsăritul şi apusul de soareCa un nou început.Am privit în imensa şi multa vâltoareCum timpu-şi omoară şi clipă şi-avut.În depărtare se-aude un zgomotFrântură de piatră lovită de vânt.E muzica dălţii, e piatra ce gemeştiind că primeşte o nouă alură, o nouă menire,Cu tot alt statut.Şi muzica lină-mi pătrunde fiinţaŞi-mi zguduie viaţa până-n temelii.Căci piatra ce geme şi dalta ce cântă,O odă-mi închină,Şi-a vocii rugină s-o schimbe doreşteÎn largi simfonii.Un bloc de granit ce-l roade clipitaUn suflet diform, ca un plod fără chip.E blocul de piatră în pieptu-mi de stâncăCe ţipă-n dureri,Între-a fi şi-a nu fi!
dăltuire
februarie 20, 2008 de calatorru
12 Răspunsuri
Lasă un Răspuns
-
wordPRESS
-
găSITE aici
-
zise si DOVEDITE
-
comentate
-
pozate de mine (noi:)
More Photos Categorii
-
reclama
-
cititi
numerotate
arhivate
- iulie 2009 (3)
- iunie 2009 (20)
- mai 2009 (35)
- aprilie 2009 (13)
- martie 2009 (20)
- februarie 2009 (27)
- ianuarie 2009 (26)
- decembrie 2008 (17)
- noiembrie 2008 (33)
- octombrie 2008 (15)
- septembrie 2008 (11)
- august 2008 (21)
- iulie 2008 (17)
- iunie 2008 (16)
- mai 2008 (25)
- aprilie 2008 (41)
- martie 2008 (49)
- februarie 2008 (22)
- ianuarie 2008 (31)
- decembrie 2007 (5)
- noiembrie 2007 (31)
ingramadite
-
vizitate
- 39,658 hits
-
-
-
cu textul asta ce-i ????
las ca ma luminez eu...
-
citate (despre poezie)
______________________ George Călinescu:
______________________
Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii.
_______________________
Carl Sandburg:
Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar.
________________________
Ezra Pound:
Poezia este un limbaj redus la esenţele lui.
________________________
Joseph Joubert:
Nu poţi găsi nicăieri poezie, dacă n-o ai în tine.
________________________
Samuel Johnson:
Poezia este arta de a uni plăcerea cu adevărul.
________________________
Emil Cioran:
Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.
________________________
Voltaire:
Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile.
________________________
Christopher Fry:
Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire.
- Alexandru Macedonski ________________________
________________________
O! poezie, pe când toate în lume trec şi-mbătrânesc,
Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată,
Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată,
În mine iar te regăsesc,
O! Poezie.
Te regăsesc şi tot aceeaşi: cu tinereţe coronată;
Tot călătoare printre stele, sau din nălţimea înstelată
Tot coborând şi printre oameni şi rencepând să răscoleşti,
O! Poezie,
Tu singură nu-mbătrâneşti.
_________________________
Anatole France: Poetul este un evocator. Când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el.
_________________________
_________________________
Ana Blandiana: Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
“Sunt nebun” - a rostit. De altfel ştiam
Lucrul acesta din prefeţele cărţilor,
Dar el îşi purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca şi cum ar fi spus:
“Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E preţul imens. Vin spre tine. Primeşte-mă!”
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!
“Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simţindu-mi pe trup
Cămaşa păroasă care se-aprinde uşor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Şi-n loc de uşi, lipite una de alta, urechile lor
Şi şoarecii ieşind din borte erau călugări,
Şi noaptea păsări uriaşe-n sutane-mi cântau.
Tu trebuie să înţelegi…” Şi cu degetu-ntins
Îmi arată în trupul meu poezia,
Poezia nescrisă…
Dar eu am ţipat: Pleacă de-aici!
__________________________
Salvatore Quasimodo: Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.
_________________________
Ionut Caragea: Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet.
Poezia este o trecere de pietoni între viaţă şi moarte.
Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte.
Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat.
Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeţii.
_________________________
-
___________________
Charles Baudelaire:
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie.
-
MEDITATE
_______________________
Daca crezi ca problema e acolo undeva afara, opreste/te, gandul acesta e adevarata problema - Stephen Covey
_______________________
Libertatea ta tine pana acolo unde incepe libertatea mea!
_______________________
Nimeni nu ne poate leza fara consimtamantul nostru!
________________________
The limits of my language mean the limits of my world - Ludwig Wittgenstein -
asteptate
-
have a look :)
My blog is worth $12,419.88.
How much is your blog worth?
-
-
spicuite
alegeri amintire amintiri calatorie cautare comparaţie cost creştere credinţă cuvinte dor dragoste Dumnezeu durere forma frica ganduri idei iertare inlocuire intrebare Isus iubire jertfa judecata lume moarte ochi pacat ploaie poezie poză predica prezent prietenie primavara privire raspunsuri relaţii schimbare timp truda viata viitor vorbe-
publicate (Top, top)
PAGINAte
-
RECENTe
Iată o altă reuşită! Nu aş vrea să înţelegi că “ierarhiile” pe care le fac eu ar avea vreo relevanţă. Cititorii sunt diferiţi. Eu pot da socoteală doar de preferinţele mele şi al lor mers.
De exemplu, în acest poem, aduci ceva dintr-o muzicalitate clasică, iar la nivel semantic, îmi evoci forma în potenţă aristotelică. Ştii povestea?
Deci, lucrurile se leagă aici frumos, foarte frumos!
A.Dama
interesant. constat ca mai sunt laudate(placute) mai mult poeziile scrise cu ceva vreme in urma si mai putin cele recente.
asta nu e o pozie “proaspata”, are ceva vechime, din perioada in care nu incercam sa ma adaptez cerintelor vremii, tendintelor poetice de azi, chiar daca nu stiu eu prea bine care sunt alea, ci doar le observ ici colo in poeziile pe care le citesc
poate ca ar trebui sa stiu, da cu ochii plecati marturisesc ca nu stiu cum ii forma in potenta aristotelica. nu stiu povestea. am mult de citit ca sa recuperez. nu ma sfatuia rau Guralivul
oricum ma bucur ca/ti place. m/ar bucura daca oricui ar placea, dar cu atat mai mult atunci cand omul are habar de poezie si de mecanismele ei…
mutumesc pentru cele ce le/ai scris:)
Chestiunea aristotelică ar putea să ţi-o explice cineva mai pregătit în domeniu. Eu, din amintiri, reţin că blocul de piatră, materia, e o formă în potenţă. Sculptorul vede în blocul de piatră forma pe care o va sculpta. Când forma sculpturii “ia chip”, atunci este în act… A trecut de la potenţialitate la act. Sper să nu greşesc, dar asta am pescuit din amintirile mele de la un curs facut cândva, când eram şi eu tânără, precum poetul care scria de dăltuire…
Vezi tu, cititorul nu are de unde şti dacă e de mai mult timp poezia sau dacă-i mai recentă. Ştii când se poate vedea asta, eventual? După ce ai mai multe volume de poezie… atunci, fiecare poate avea un stil aparte, se poate remarca un fel de evoluţie sau… macar o schimbare de tonalitate, de mijloace artistice.
Gata cu teoria, la treabă, poeţilor!
A.Dama
deocamdata n/am volume de poezie. nici macar unul, dar stiu ca daca mai scriu m/as putea indrepta cu pasi marunti pre tinta aia.
cu regret constat eu la mine o involutie. mai pe vremuri (in tinerete:) puneam mai mult inauntru si ce iesea in afara avea o oarecare forma, mai bruta, mai slefuita, da parca era altfel in continut
acum simt ca ma joc altfel cu vorbele si raman doar cu asta.
o constatare catre mine. o simtire
da sa nu ma las, nu?:)
Să nu te laşi! Laşii sunt altă categorie decât noi, ăştia care ne lăsăm răstigniţi de ceilalţi pe crucile pe care noi ni le cioplim.
Dacă ţi-ai permis să vorbeşti cu tine în prezenţa noastră, nu e puţin lucru!
Lasă-i pe laşi
să se lase
de Lăsata Secului
la delăsări
de care-i
lasă sufletul!
Am scris-o in 2 min. După aceea, am mers în altă parte.
))))
Am revenit să o citesc.
Şi… mi-a plăcut.
Oricum, această chestiune mi se întâmplă de când mă ştiu. Păcat că nu mai am cum să adun toate bucăţile de hârtie cu scrijelituri momentane… Sunt împrăştiate pe la prietenii mei. Deci, într-un alt fel de eternitate.
E prima data cand intru pe blogul tau, de la anahoretus trimitere si sunt placut surprinsa. Poezia, aceasta (promit sa incerc sa citesc cat mai multe postari care-ti aparti), are un suflu aparte. Nu reusesc mereu sa spun ce-mi inspira o poezie – de regula se sparge si naste adevarate furtuni in interior – asa ca ma rezum la a spune ca-mi place, ca se vede gandul tau in ea, ca e o exprimare necenzurata a simtirii.
Daca mi se permite, o mica nemultumire – ultimul vers. Parca s-a prabusit poezia in el. Evident, asa am perceput eu.
Arana
Arana,
Îţi spun a mea părere.
Mă risc.
Nu ştiu dacă va fi de acord Călătorru.
Ultimul vers e foarte la locul lui din toate punctele de vedere. Poetul vorbeşte despre “dăltuire”. În acest proces, există “suferinţa” pietrei care pierde ceva din ea la fiecare nouă lovitură de unealtă. În această cioplire, ea renunţă cu durere la ceva ce a fost înainte al ei, în ea, ea însăşi.
Deci, această tatonare între a fi şi a nu fi e chiar inima dăltuirii, ca să nu spun esenţa. E inima sufletului, pentru că în versurile anterioare e vorba de sufletul diform, plod fără chip, care îşi doreşte să ajungă la un chip.
“Inima sufletului”. Oprire.
A.Dama
A.Dama, in 20 de minute deci, ai putea scrie cam 10
nu/i rau!
ma bucur ca una din ele s/a nascut aici.
ma bucur ca scrii pe blogul meu. nu stiu daca am zis/o inca, da o fac acum.
calatorru
bacchante,
evident ca ti se permite
din momentul in care orice scriere de/a mea e pusa aici, oricine din cei ce o citesc are dreptul asta sa o placa sau sa fie total impotriva. uneori lucrurile raman asa cum sunt (fiecare cu parerea/ impresia lui) alte ori parerile se mai schimba (de ambele parti)
imi plac doua expresii pe care le/ai folosit:
1″o exprimare necenzurata a simtirii” – eu zic ca/i foarte bine daca reusesc sa fac asta
2″s-a prabusit poezia in el”(in ultimul vers) ceea ce din nou e foarte bine(dupa parerea mea). cand am scris poezia asa am simtit, asa am vazut.
daca intreaga poezie e cuprinsa in cuvintele alea, atunci ai exprimat mai bine decat mine ceea ce am vrut sa zic
A.Dama,
10q
ia sa scrii ceva mai mult despre “inima sufletului” sa ne dai de gandit. iti poti permite 5 minute de data asta
Mulţumesc de încredere, Călătorrule! Nu pot scrie despre “inima sufletului”, de-aia m-am şi oprit… M-am oprit psalmic.
Suntem obişnuiţi cu unele sintagme:
În “inima munţilor”, trăia un om cu “inimă de aur”, şi pentru că nu putea muri de “inimă rea”, a murit cu “inima împăcată”.
Dar, cum s-a făcut că am ajuns cu demonstraţia mea de mai sus la “inima sufletului”, a trebuit să mă opresc. Nu ştiu ce e, nici cu ce se mănâncă… dacă Dumnezeu e în inimă, sau în suflet, sau în inima sufletului?
Neputincioasă,
A.Dama
no bine A.Dama,
da atunci, daca subiectul asta il inchizi psalmic cu “selah” – parca asa era, nu? zii ceva atunci despre expresia asta: “cu ce se mananca” – ca sa nu rupem veriga din lant