bat îngerii din aripi ca oamenii din palme – ei, spectatorii tainici prinşi de coperta vremii…cantand, tăcand în ochii lor plini de scantei şi sferici, uimirea creşte nu doar în 3 dimensiuni ce ne-nţeleg pe noi, lungimi, laţimi şi înălţimi – ei care înţeleg volumul veşniciei în astăzi şi în maine şi văd în bobul firii feliile de paine.
deşi la starea vremii se zice că e soare, simt împrejur o pală de vant ce mă-nconjoară; zambind mi-am zis: iară s-au înşelat în spusă, nici de înmormantare nici de nuntă, vorbirea e un zgomot nu undă de vioară.
cand iti cade ceva prin casa -asa fara sa atingi…se zice ca le-a doborit un inger(ele lucrurile)atunci cand si-a deschis aripile!!!
Iar cand din somn te trezesti in toiul noptii vrand sa scrii ceva cu o mina de creion se zice ca el a stat langa urechea ta si ti-a soptit……..”"asa se zice”" de mine.
hai sa zicem si altfel: cand bate vantul printre prieteni esti afara
cad simti adierea vantului cu prieteni sau fara ,….te mangaie ingerii …iar cand sufletul este prea greu tot ingerii te ajuta sa-l ridici de jos !!–prietenii sunt doar imaginea fotografica a unor ingeri(daca ai prieteni ..atunci sunt ingeri autentici!!)