ptr. un blid de linte să-mi rup certificatul? sau două cercuri stramte umplute cu culoare? o albă- neagră stranie ce vrea să mă înşele m-aşteaptă-n colţ de stradă, în intersecţia fadă. vai ce prostii fac unii c-aşa le e-ntocmirea şi ochiul lor cu poftă, făr’ să deosebească îşi schimbă ‘ntreaga maine pe-o zamă şi pe-o paine. păsări pe gard şi-n mană ţin oamenii pe lume, la semaforul verde fac schimburi peste schimburi…ridic timid o mană ca să salut frenetic, dar păsările păsări îmi par a fi doar aripi.
alt semafor stropeşte cu roşu strada stramtă; sub duşul lui culoarea pe chipuri se prelinge, ca lacrimile amare ce nu se văd prin sange, schimbările regretă cu golul prins în palmă, că nu mai e, că plange…
în semnaforul galben: un lan de grau cu aripi, o iluzorie ploaie cu boabe mari de paine, o alba-neagra stranie, o ciorbă ce’oglindeşte un schimb care te minte, de păsări şi de garduri, un drept semnat şi linte…
