nu, nu sunt balanţă. cantaresc puţin fiind incantat ca mai sunt si alte unelte de măsurat în afară de cantar. de ar curge toate in aceaşi direcţie, toate s-ar scurge, toate s-ar vărsa…şi dacă s-ar vărsa, ce? oare scoarţa de sub tălpi nu se învarte din prima zi tot în aceaşi direcţie? dar cum ar fi de s-ar clătina haotic, imprevizibil, luandu-ne pe toţi prin surprindere, ţinandu-ne in şah într-un joc macabru şi sadic al fricii? şi dacă ar curge sinusoidal tot ar da dovadă de echilibru iar noi am fi mulţumiţi.
şi dacă mereu aş vorbi, cum fac uneori, trăgand de talerul meu pana acolo încat să-l dăram brusc, mi-aş pierde echilibru şi aş cădea de tot în tăcere. şi ce, vorbirea nu e bună, cel puţin la fel de bună ca tăcerea? dar cum ar fi o lume în care să existe doar vorbă şi alta în care să existe doar tăcere? de n-ar ştii una de alta, şi m-aş naşte pe oricare din ele…acolo în normalitatea aceea m-aş naşte şi nu aş fi nefericit tanjind după ceva ce mi-e necunoscut. dar întamplarea planificată de Cel ce planifică a făcut să mă nasc între cele două lumi, să fie trupul meu parghia iar cele două braţe să stea întinse cu talerele desfăcute şi să cuprindă şi-o lume şi cealaltă. şi să nu se clatine atunci cand lumile se ceartă în răzoiul lor anihilator, în lupta de putere şi imperiu, fără să creadă, deşi s-a întamplat şi se întamplă, îmbăţişand îndoiala ca pe-o iubire păcătoasă, că ori de cate ori oricare dintre ele lovind în cealaltă în ea loveşte. îşi surpă echilibru’ ce o ţine!
de sunetele toate ar fi cantec, doar arii să cuprindă bibliotecile lumii? şi de s-ar scrie numai poezie, ziarele ar fi antologii iar ariile cu note muzicale ar fi rimă. de ne-ar fi viaţa toată un roman cine-ar mai scrie despre “plot” şi-ar împărţi în 4 pesonajul? de ar lipsi din forme conţinutul ce fel de geometrie ar fi aceea, o lume a fiinţelor cu colţuri fără rotundul paşnic ce e de multe ori infinitul gard al cercului ce ţine lumile pe loc…în mers fiind. ce-ar face conţinutul (oricat ar fi de bun şi de fumos în absolutul şi în relativul lui) fără de forme care să-l poarte şi să-l cioplească’n aşchii pe care să le ia cel ce adună. fără să aibă chef să le lipească s-adauge scantei (sclipiri de-o clipă) şi să aprindă focul spre lumină, o jertfă spre balanţa neagră, zgariată…
balanta nebalanta trupul asta tot de nu-l tii bine se clatina ba intr-o parte ba in fata ba pe spate…si cade intr-una din lumi…cand tacem ni se cere vorba…si cand vorbim ni se cere cealalta…si trebuie sa stii cum sa le stapanesti.. ca nici una nu-i perfecta…si-n amandoua sunt invinsi si invingatori…doar “cititorii” pot vedea strategia de lupta!
Cred inteleg nevoia ta de a nu fi masurat de a nu fi contabilizat…de a lasa lucrurile sa curga, sa se intrepatrunda, ca lumile, de a sari dintr-o parte intr-alta, cu nesiguranta si cu placerea deosebita de a nu alege nimic concret…dar unele domenii (lumi) nu pot functiona pe modelul acesta…si chiar prin ne-alegere si ne-actiune se face o alegere vizibila si …eu una cred ca asta iti provoaca nefericire si nu faptul ca cunosti existenta a mai multor lumi posibile. O lume fara alegeri/optiuni si lipsita de diversitate te-ar face cu mult mai nefericit. Si prin comparatie… devine motiv de fericire.
lorelai, cine/s cititorii de care zici? ca nu m/am prins:D si strategia de lupta parca e aia in care invigatorul trebuie sa nu uite ca datoreaza victoria celui invins…
treaba e ca strategia n/ar fi necesara daca n/ar exista razboiul, sau hai mai bine sa/i zicem lupta pentru mentinerea echilibrului
meg, tot constat si eu ca “regulile” dupa care functioneaza lumile, si exterioare si interioare sunt de multe ori altfel (de cum le inteleg eu, sau de cum as vrea sa fie). imi aduc aminte ce citeam in cartea aia de filosofie pe care vroiam sa o cumpar si nu am gasit/o, ca la inceput Domnul a avut toata libertatea sa faca ce lume ii place lui, iar El a facut/o pe asta – banuiesc ca a ales varianta cea mai buna…mai trebuie sa invat sa ma adaptez cu bucurie
o ooo….da lumea aste frumoasa!!mai rau este razboiul intre taceri si cuvinte …cuvinte in care exista multe taceri si taceri in care exista multe cuvinte….cum spuneam cei care citesc pe pagini de suflet tre sa fie …ca altfel se naste razbouil intre lumile astea(de taceri si cuvinte)……asa vad eu poveste asta dintre cele doua lumi…cea de aici e sublima dar unora le lipseste cu desavarsire “arta” da a imbina fantezia cu realitatea…(zic si eu…o vorba)
aha …