într-un timp neştiut al fiinţei cândva legenda se destramă ca o mirişte-n flăcări peste care privirile spectatorilor sunt beznă sau ploaie sau mângâiere sau altceva par a fi timp de o oră şi jumătate sau chiar mai bine până când se aude din spate ceva: un scâncet sau o monedă căzând sau o zgârietură de căzătură pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare izbitor de asemănătoare * crezi că ne pasă dacă înlăuntrul fiinţei tale se dau conflicte sau altceva se dau paşii-napoi sau gratis se dă pâinea regretului crezi că ne pasă sa-ţi pasăm ţie da mai ales ţie păsarea aceasta cu aripile rupte frânte lipsite de aripi care oricum nu va mai putea sub nici o formă să te transforme în înger sau în altceva sub altă formă decât a ta? şi mai ales da mai ales crezi cumva? într-un timp neştiut al fiinţei şi-n legendă şi-n destrămare şi-n zgomot şi mai ales în răspunsul la întrebare în distanţa dintre bulbul de îndoială şi floare… într-un viitor al trecutului în uitat în schimbare? * …din faţă de pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare se aude ceva: un ecou de tăcere un răspuns cu nodul în gât o oglindă clonată şi-o căzătură nişte cuvinte murite pe buze pe malul de gură şi dorinţa ca cineva să întindă mâna şi să ia piatra sau bolovanul sau altceva şi drept răspuns oglindirii să-l dea
mijirea celuilalt fiu
Posted: ianuarie 15, 2012 in poezie, pasi marunti, de dupa ochiElari, poezia crestinismului meu, nou & vechiEtichete:împărtăşire, foame, intrezarire, lucruri, mancare, mijire, poezie, realitati, scut, sete, transformare, viata
am muşcat din scut – de foame – şi avea gust de cruce numai ca să şterg sabia de limbă până simt gustul cuvântului - să mi se facă sete – mi-am numărat bucuriile bancnotă cu bancnotă şi-aveam puţine şi mai aveam şi ceva: simţirea să le ud cu lipsa datoriilor mele până le trece ofilirea ca o răceală dreasă * răsfoită setea după sete s-a oprit la pagina aceea neterminată nescrisă cu nici o apă în care înoată spălarea mâinilor lui Pilat ca nişte peşti piranha prinşi în mrejele mele mici de copilărie pe care le dreg cu alte mreje în loc să le las rupte ca peştii să-şi ia zborul ducă-se! * stătea pe masă la un moment dat o bucată de botez frântă ca o pâine de-mpărtăşanie şi-avea un gust neobişnuit de celălalt fiu – ce mare brânză părerea de rău? * „o brânzoaică?” mă îndemna ieri-ul „dar eu nu ştiu să-mi potolesc setea aşa” – îi răspundeam în timp ce mă îmbrăcam cu un alt obicei de a muşca din scut pentru ca lin să fiu şi pe dinăuntru protejat unde-s mai adânci prăpăstiile mai fierbinţi saharele mai ascuţite luminile * limba mea piatră de gresie o ascut cu sabia ochii mei de orizont culcat la pământ să vadă tăietura de pleoapă
zboriginalitate
Posted: ianuarie 11, 2012 in poezia crestinismului meu, poezie, replici cosmiceEtichete:aer, aripa, cadouri, originalitate, sustinere, truda
de n-ar fi sub aripă aerul Tău
ar creşte treptele în ruine
alergarea
în trudă ar fi
fără ecou
sau salt
ce n-ar ştii trambuline…
set fire to the rain
Posted: ianuarie 9, 2012 in poezie, spuse altfelEtichete:contopire, foc, ploaie, settings, transformare
a luat foc ploaia de la ceva chibrituri imposibile
eu am aprins-o cu frecarea palmelor îngheţate
tu i-ai dat foc cu sfredelul acela al privirii
în iasca uscatului suflet
el şi ea s-au încălzit pe-o parte
pe partea interioară a ploii
cu spatele la indiferenţă umăr în umăr
cum stau anii unul lângă altul în sprijinul istoriei…
au dat foc ploii
acestei mirişti de nori
verticalei foi a cerului
WordPress: 2011 in review for this blog
Posted: ianuarie 2, 2012 in diverseEtichete:2011 in review, calatorru
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 11,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 4 sold-out performances for that many people to see it.
“zoom-uieşte !”
Posted: decembrie 24, 2011 in (ne)potriviri, moneda cu 2 fetze, paradoxuri, poezia crestinismului meu, poezieEtichete:adancime, crestere in jos, crestere in sus, diferenta, poezie, sarbatoare, zoom, zoom-uieste
asta-i marea diferenţă dintre noi: doi nu faptul că atunci când pronunţi limba ta scrie altfel nici că atunci când umblu eu merg cu spatele către începuturi într-o derulare căutătoare de găsiri * între tine şi mine (aşa, fie vorba-ntre noi) stă marea diferenţă ca o-ntrebare fără răspuns şi nu pentru că nu ne-ar legăna aceeaşi barcă (diferită) a fiecărei zile ci pentru că tu n-ai încetat să creşti, copile… * mi-a strigat ceva da’ n-am auzit îngerii sau altcineva îşi băteau covoarele a sărbătoare şi toţi aveau la magazin cărucioarele pline de vestea aceasta… * eu mi-am prelungit mai departe privirea involuntar ca atunci când nu bagi tăcerile-n seamă şi m-am uitat să mă gândesc la diferenţă am uitat bacşişul acesta pe masă prins între pat şi pătură la căldură prins între mâine şi ieri ca între două jumătăţi de sandviş din care muşcă viaţa rostind molfăind ca un postludiu de banc “te-ai prins?” ce să fac? “zoom-uieşte!” mi-a strigat…
Cristian Maroneac: “Ascunziş…Parcă”
Posted: decembrie 23, 2011 in poezieEtichete:ascunzis, cristian maroneac, parca, poezii
Zilele trecute mă întreba un prieten ce părere am despre ultimele lui poezii. “Care-s alea?” zic eu… “Iată-le!” 
Parcă…
Azi-noapte am avut un vis cu suliţi, pe limbă am simţit cenuşă şi parcă era sânge pe uliţi. Nu era tăcere şi nici strigăt nu era de parcă le furase cineva. Se simţea, doar aşa, un geamăt, ascuns pe la colţuri, lătrat de un câine sau pus pe o limbă de cucuvea. Şi parcă, parcă m-a durut în partea dreaptă sub nu ştiu a câta coastă Durerea era albastră şi flămândă, flămândă……. Sau m-a durut în partea stângă? Şi parcă începea să se facă noapte, dacă nu era deja…. Parcă era ca într-un vis.
Ascunziş
Pe mine au încercat să mă prindă Cu lanţuri de fiere, capcane cu miere Au vrut să mă-nchidă-n oglindă Cu un zăvor ce se cheamă tăcere. * Atunci m-am ascuns în cuvinte Scrise pe dos şi pe dinainte Menite să ciobească oglinda Ca oamenii mari să poată să scoată limba * Timid, mai întâi, să redevină copii Să bea puţin lapte, mai întâi, cu aromă de şoapte Apoi să mestece tari bucate, Mai la urmă, cu arome de fapte. * Apoi vor şti să pipăie măsura Cu piciorul, cu mâna, iar la urmă cu gura. Mestecând cuvinte, vor vedea că oglinda Poate fi spartă, mai întâi, cu limba. * Pândind după punctul ce l-am pus pe d
Lansez ambuscade de la a la z.
de-ntrupAre
Posted: decembrie 20, 2011 in paradoxuri, poezia crestinismului meu, poezie, replici cosmiceEtichete:întrupare, craciun, exprimare, forma, manifestare, poezie, trup, vizibilitate
te-ai întrupat te-ai înlocuit cheia ţi-ai făcut-o deschidere răsucirea vârtej te-a(i) împodobit ţi-ai întrupat creşterea-n naştere rămânerea-n venire jumătatea de nuntă ţi-ai găsit-o în mire * te-ai descuiat doar ca să te în cui în cui i-ai dat venirea ta l-a primit mai generos decât noaptea aceea cu stea întreaga ta dăruire-a primit… te-ai descuiat doar ca să te în cui cui i s-a dat palma ta ce se ţine strânsă de degetul istoriei paşii tăi n-o lasă să se plictisească pe fecioara fecundă a zilelor noastre amintire cu legendă sub braţ ca un brad cu cadouri sub el ca o margine de şemineu încălzit de-o ramă de poză * arde o torţă în gând un gând ce mă bate în uşă un gând ca un scutec în care te-ncălzeşti trăgând cu ochiul prin gaura cheii trena lăsată în urmă de tine * te întrupezi mereu în alt trup în trup pe zi în trup pe ne zi şi nouă cum ştim ce ne spui de-nţelegem un zgomot într-o literă crescândă o voinţă-ntr-o faptă venită din cer frunză de toamnă de singurătate căzută în iarba zilelor în floare a tinereţii a ofilirii iernii altora curioşi în marginile firului colorat de-ntrupare
a 10-a lume
Posted: decembrie 11, 2011 in multiple choice (alegeri), nou & vechi, poezie, scrieri fugareEtichete:cautare, eliberare, forme noi, lume, lumea scrisului, nepuntinta eliberarii, trecere, truda
te-ai strecurat în lumea aceasta în care se poate ara marea cu boii în care valurile devin aripă sau altceva… prin fanta cuvântului te-ai strecurat de pleava celeilalte lumi (din lumea lor în lumea ta) * prin zâmbete ai încercat să fugi şi ai fugit de leul care răcneşte cu toată coama lui pe dinafară până în hibernarea lăuntrică a fricii doar ca să te rezemi obosit de zidul lui “acasă” ca să te rezemi într-o gură de şarpe * te-ai strecurat într-o sită ca o pâine de nisip într-o vreme din nici o altă pricină decât dorinţa de strecurare dorinţa crescândă a aluatului tău a brazdei lichide pe care-o răstoarnă boii plăcut-invizibili ai trudei * pe piatra aceasta caii tăi nu pot să alerge de aceea ai tăiat pădurea acelei lumi în care rătăceai din umbră în umbră dară dară vei găsi apele curgătoare sau chiar mai mult de-atât: izvoarele
subiectivă
Posted: noiembrie 30, 2011 in de dupa ochiElari, personale, poezieEtichete:cantareala, subiectiva, subiectivism
las lumea să treacă prin mine spre voi*poza de aici…de parcă aş putea-o opri cum bogăţiile lumii se laudă cu averi de nevoi aşa mă laud eu cu verbul “a fi” * se curcurbează atunci când trece prin mine tot aşa cum se curcubează când trece prin voi cu spatele rămas în nuanţe străine de faţa luminoasă plânsă cu ploi * încolţesc sub brazde de lacrimi seminţe de zâmbet uitate acolo de timpul trecut uitat şi el sub nămeţii de plânset peste lumea ce curge pe dedesubt * e un potop împrejuru-mi de nestăvilit nu ştiu cât pleacă şi nu ştiu cât vine cântăreala arată mereu diferit: când arcă de Noe cu neamul sfârşit când lumea ce vine
călătoru’
Posted: noiembrie 28, 2011 in anotimpuri/devenire, autoPortrete, de dupa ochiElari, personale, poezie, viata sub lupaEtichete:acasa, calatorie, calatorru, casa, infrunzire, lume, poezie calatoriei, simţire, trecere, vestejire
mă simt abia venit în lume simţirea asta nu e trupul meu sunt un val într-o scoică stelară timpul curge prin vene stingher curgerea lui începe să doară * rătăcită printre gândurile mele e lumea bătută de valuri ca o barcă la mal agăţată pescuită de-un fir de speranţă soarbe cuvintele luminii din far * nu mă simt în apele mele viaţa mă trezeşte dimineaţa la fel zbaterea din corabia lui Noe înfrunzeşte în ghearele-mi de corb-porumbel
nouă (ne)înţelegere
Posted: noiembrie 28, 2011 in (ne)potriviri, paradoxuri, poezia crestinismului meu, poezieEtichete:adapost, neintelegere, paradox, ploaie, schimburi
plouă cu mânie şi nu mai pot suporta frigul nici îmbibarea ce creşte pe mine plouă mereu nesfârşit şi azi today to you to me too much de rag norii cu tunet scânteiază privirea abrupt cu conotaţii pe-nţelesul meu …mă bucur ca mi-e frică ca să mi se facă mai cald să-mi leg ochii de streaşini umbra de-o umbră de curcubete pe nişte maluri vii de naufragiu între cântăreli aleatorii ce-am dat pe ce-am luat pierdutul cu găsitul izvorul şi crăpătura nici nu mă (mai) mir că plouă ce nu-nţeleg acum e adăpostul…
inversă colecţie
Posted: noiembrie 25, 2011 in autoPortrete, limbi vinovate, poezieEtichete:adunare, ascunzis, burghiu, colectii, cuvinte, inteles, miez, poem, semnificatii, sfredelire
n-am cu ce să sap în cuvinte rămasele unghii nu înţeleg tu mă priveşti zâmbind leoaică cuminte să mă sfâşii în ghiare nu poţi pe de-a-ntreg’ * atunci mă păşeşti cu pasul tău lin de felină mă străbaţi ca o lumină de lună prin noapte şi geam limba ta linge timp şi-i imprimă o anotimpică înghesuire în an * colecţionez burghie din frunze privirea de leu e un pai şi un sorb păşesc peste apele îngheţate de munte nimic las în urmă din pasul meu orb * colecţionez lopeţi din vorbe-nvechite fără să sap în ele vreun rost cu care unghiile mele tocite să-l separe pe azi de ce-a fost * colecţionez unghii roase de alţii tocite de colecţii de multe-ncercări mai colecţionez priviri prea privite şi aproape-n colecţii adun depărtări * în cuvinte nu sap niciodată nimicul nu înţeleg ce nu înţeleg burghiul de frunze mă (ab)soarbe mă-nghite şi mă sfredeleşte de viu şi de-ntreg
poetul
Posted: noiembrie 24, 2011 in poezie, de dupa ochiElari, autoPortrete, personaleEtichete:poezie, lupta, cautare, adunare, umblet, poet, magnetism, invigere, competent, competitie
umblă şi acum cu detectorul de metale peste tot umblă ca un nas de câine dresat cu marele magnetofon apăsat sub butoane de banda lui magnetică magnetizat * e ne bun pentru altceva decât pentru umblet să detecteze cu aparatul lui sofisticat nişte mine în nişte tine nişte ceva într-un ceva crăpat * neînvins de sinele lui însuşi are doar o singură competiţie – a sa se caută cu detectorul de metale prin culegerea lui de-a se afla * se găseşte pe sub ascunzişuri se găseşte de cumpărat se găseşte în licitaţii în amintiri în găsiri în uitat * se culege ca pe-o vie în floare şi se-ascunde prin beciuri sub bolte de ani apoi se cântă prin megafoane din ecou în secundă turnat în pahar neîncăpător în taler cu bani * din umbra lui răsare alt umblet cu un detector de metale drept rădăcină umbra-i pare luminoasă senină risipită comoara ce-a adunat
schelet de cutumă
Posted: noiembrie 23, 2011 in +uri & -uri, de dupa ochiElari, moneda cu 2 fetze, poezie, scrieri fugare, timpEtichete:istorie, minciuna, obiceiuri, aparenta, o se minte, coaja, seminte, cutume
se minţe? nu! nu vreau să dezplevesc seminţe nici să descriu asemănarea lor pe foaie sau îngroparea lor trecătoare sub copertă * desigur că se minte! e la mintea cocoşului acel negru sub unghie care deschide diferenţa precum o cheiţă mută din loc muntele uşii de fier din iarna închiderii spre primăvară * se minte cu coajă cu tot până la miez şi parcă totuşi cel mai mult cu coaja se minte de… nu se mai vrea găsit miezul de… nu se mai vor scuipate cojile * să mai dezgropăm astfel de o-se-minte sub straturile atâtor obiceiuri până dăm de fosilele noastre luate prin surprindere de erupţia prezentă? * o-se-minte o-se-minte cu voi ne scrie istoria
