februarie 9, 2010 de calatorru
fructul cade singur, coacerea-l împinge, iarna frigul bate, vremea toată ninge
apa moale lasă mâna o pătrunde, lemnul să plutească, piatra s-o scufunde
în smerenia udă veşnic se retrage fără formă fixă căutând miraje
plină de-al ei zâmbet mare de-acceptare îşi zbârleşte-n valuri părul pe spinare
un ulcior îşi poartă golul cu mândrie, tot folosul sacru acolo-şi îmbie
şi când apa-l umple rece din fântână se agaţă-n toartă strângerea de mână
scrisul mi se lasă spicului din lanuri, vara toată cade
pradă unor planuri
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, moneda cu 2 fetze, poezie, proiecţii poetice | Etichetat completare, folos, gol, naturalete, utilitate | Lasă un comentariu »
februarie 9, 2010 de calatorru
“Viaţa le face rău celor vii. Niciunul dintre noi nu este el insuşi. Niciunul dintre noi nu este “astfel.” – Salman Rushdie
45.766430
22.920679
Postat in citate | Etichetat salman rushdie | Lasă un comentariu »
februarie 9, 2010 de calatorru
populăm scândurile
noi umplem spaţiile goale într-o rezolvare incompletă
migrăm spre locuri necunoscute în aventura de care ne temem
precum ne temeam în copilărie de’ntuneric
la maturitate de angajamente
la bătrâneţe de regrete
cuiele pătrund spaţiile pline în rama spaţiilor goale
pe care noi urmează să le umplem…
(urmăm populaţia trecută)
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, anotimpuri/devenire, moarte & viata | Etichetat cutii, scanduri, spaţii goale, trecere | Lasă un comentariu »
februarie 7, 2010 de calatorru
pierzi frumosul
il pierzi
il gaseste altul
ce ar gasi de nu l-ai pierde ?
45.766430
22.920679
Postat in scrieri fugare | Etichetat gasire, logica, pierdere | Lasă un comentariu »
februarie 6, 2010 de calatorru
se vede-n pleata pomilor târziul vremii prin ochii aburiţi ai cămăruţei
paralelismu-n spatele căruţei se pierde-n infinitul depărtării
e-o noapte albă ninsă cu lumină cu logodirea lunii – o mireasă
în cămăruţa minţii şi pe masă ‘şi-aşează zâmbetul de sărbătoare
îndepărtate stelele-n tavane se-aprind în creanga stâlpilor sihaştrii
iar strada univers e cu mulţi aştrii, paralelismu-ngheaţă şi dispare
în ochii aburiţi ai cămăruţei surprind buchetul roşu de lumină
ce-n spate îl aruncă-n alba tină ştafeta nopţii către dimineaţă
45.766430
22.920679
Postat in fereasta, foile şi viaţa, iarna, lumini si umbre, poezie | Etichetat alb, iarna, lumina, nesomn, noapte, noapte alba, poezie | Lasă un comentariu »
februarie 6, 2010 de calatorru
Una e să m-ascund eu, alta e să m-ascunzi Tu !
(asta seamănă cu aia mai veche: “Una e să-mi iau papucii, alta e să mi se dea”)
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, aforisme | Etichetat ascundere, diferenta, protectie | Lasă un comentariu »
februarie 6, 2010 de calatorru
Vreme de 31 de ani nu mi-a zis nimeni nimic din ce urmează să vă “destăinui”, aşa că bănuiesc că pot trece încă mulţi ani în care să “mă fac că plouă”
da de data asta intenţionat (totuşi, cu umbrela în mână
).
Inima e un mecanism complicat, complex, care are un rol vital în circulaţia sângelui, implicit în menţinerea vieţii (mele)
- “In fiecare zi inima bate de circa 100.000 de ori şi asigură pomparea unui volum echivalent cu 6000 de litri de sânge. Inima lucrează din greu pentru noi …“. Dacă
computerul de bord e creierul, inima reprezintă
motorul.
Între inimă şi artera aortă (
“principala artera a organismului, formându-se de la baza ventriculului stâng şi distribuind sângele oxigenat de către plămâni în întreg corpul“) există
valva aortică ce functioneaza ca o poartă deschisă intr-un singur sens, astfel incât sângele din ventriculul stâng (pompa principală a inimii) să poată trece în
aortă şi de acolo mai departe. Când inima se odihneşte între bătăi, valva aortică se inchide pentru a nu permite sângelui să reintre în inimă, funcţionând ca o supapă.
*
Tocmai am aflat săptămâna asta că la mine nu se întîmplă întocmai aşa (de la naştere am fost “special”

), pentru că dacă la majoritatea oamenilor valva asta aortică are 3 “orificii” (valvule in forma de semiluna), a mea n-are decât 2 precum se vede în
desenul de mai jos:

Nu-mi rămâne de făcut decât să ascult sfatul scris de Solomon “deşteptul” – “Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, că din ea ies izvoarele vieţii” ! – şi la propiu şi la figurat
Doamne ajută !
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, personale, viata sub lupa | Etichetat inima, orita, sanatate, stenoza, valva, viata | 4 Comentarii »
ianuarie 28, 2010 de calatorru
şi-a ascultat mesajele-n oglindă, conturul lor pe limba ochiului
pe unda unui gând şi-a unui ţel înscris instantaneu pe-o hartă vis
şi-a ascultat mesajele-n oglindă cu degetul în aburul întins
o mască şi un zid ca un străin vorbind cu un tâlmaci nărod
nesătulă guma de şters mânâncă şi roade desenul cu tot cu oase -
lângă el un pescar şi-a îmbibat momeala (firul privirii) în oglindirea unei lumi
în geana lumii trezită de cascada ce curge repede rece şi cald
încrucişat, îmbrârligat, precis
în loc de peşti se prind în fir impresii şi-n oglindirea lor sunt două feţe
ce trag, se ceartă şi se-aprind, se bat pe-acurateţe
45.766430
22.920679
Postat in autoPortrete, poezie, scrieri fugare, vorbaLeaga&dezLeaga | Etichetat dialog, mesaje, oglinda, schimbare, verificare, vizual | 8 Comentarii »
ianuarie 25, 2010 de calatorru
tumultul de ape, de gânduri, de fapte îmi bubuie-n tobe, în ritmuri şi-n paşi
compun melodii enervant de frumoase din stres şi din nervi, din oraş
se-opreşte pe alocuri ca un râu în betoane sau ca filmul ce stă într-un click de buton
iar pauza tace… întinsă, greoaie devorându-mi tumultul şi cântul cocon
ţiuie-n boxe defectuoasă o notă şi-mi înfund în urechi revolta cu-un băţ
vreau să se gate câmpia întinsă şi greoi stânca mândră s-o supun, s-o cocoţ
ce mă-nervează gălăgia din lumea agendă prea plină umflată-n coperţi
şi graba şi fluxul şi geana căzută tumult ce mă stoarce pe după pereţi
şi m-aruncă deasupra ca pe dopul de plută
şi mă face să urlu un urlet citeţ…
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, cocktail in ganduri, emanatii, poezie, proiecţii poetice | Etichetat context, creatie, erupţii. scrieri, nervi, presiune, stres | 2 Comentarii »
ianuarie 25, 2010 de calatorru
cu prelungirea stelei îşi coase lacul pânza din lumină
şi înţeleg din dansul lor o ceartă ce nu-i stridentă nici feroce
tăcere ce aşteaptă s-o-nsuşesc şi-n dialogul lor să fiu şi eu o replică şi-un pas
privirea ce prelungă să o leg de dansul tău şi cearta ta
în timpul tău să fiu un ceas
cum steaua şi cu lacul se unesc în ochiul care fredoneaz-un zâmbet muşcând din picnic ca dintr-un pişcot
pe malul plin de gânduri căzute ca şi merele din pomi
pe malul meu întins spre cer…
45.766430
22.920679
Postat in dialog(uri), eu si tu, poezie | Etichetat dialog, ganduri, mal | 2 Comentarii »
ianuarie 25, 2010 de calatorru
călătoresc spre mine (prea mult haihui) cu mersul înapoi şi ochii-nchişi sub hotărârea de a nu privi-napoi
că minţile ce sunt sucite sunt sârme ce se rup şi drumuri sunt şi-ntortocheri de gard ce ţin ş-opresc acolo şi aici
călătoresc spre mine înapoi în dialogul celular către-nceput când nu aveam un chip şi-n geana naşterii un ideal
45.766430
22.920679
Postat in moarte & viata, personale, poezie | Etichetat calatorie, celula, celular, dialog, inapoi, naştere | Lasă un comentariu »
ianuarie 19, 2010 de calatorru
crucificările de azi nu-s cu piroane
piroanele moderne nu sunt cuie
romanii şi-au înn8at drumurile
plicurile ce conţin drumul cel mai scurt
durerile ascunse-şi îmbracă durerile prunci
ca pe nişte veşminte rănite
(nişte) răni oblodite-n iluzii
storc tubul telecomandei
(şi ştiu că aşa faci şi tu)
45.766430
22.920679
Postat in cioburile artei, scrieri fugare | Etichetat innoptare, modern, telecomandă | 3 Comentarii »
ianuarie 19, 2010 de calatorru
Ni s-a spus că în El găsim tot ce ne doreşte sufletul… – însă-n păcătoşenia lui, sufletul vrea chiar mai mult, fiind astfel veşnic nemulţumit…
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri | Etichetat destul, nemulţumire | 4 Comentarii »
ianuarie 19, 2010 de calatorru
Nimic ! Tăcere ! Răspunsul Tău Doamne e o privire blândă…
45.766430
22.920679
Postat in replici cosmice | Etichetat rugaciune, răspuns | 6 Comentarii »
ianuarie 19, 2010 de calatorru
Taci ! Tăcerea-i de aur, iar noi suntem săraci.
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, aforisme, taceri (si vorbe) | Etichetat castig, resemnare, tăcere, useless | 6 Comentarii »
ianuarie 17, 2010 de calatorru
sirena Ta nu-i o coadă de peşte, e-o teamă ce arde. lumină.
nu-i cântec sublim de vioară, e’ ndreptarea ce-i gata să vină
şi roşu şi-albastru se’ nvârt împreună
iubirea ce cerul nu poate s-o ţină
amurgul de sânge vărsat pentru vină
sirena Ta cântă la fel cum suspină…
se-aude pe mările largi şi-nspumate purtate de paşii privirii plecate
un cântec plăcut cu gust de clipită
sirena-i albastră-i iubită
sirena cea roşie-i departe…
nevăzută sub paşii privirii plecate
45.766430
22.920679
Postat in poezia crestinismului meu, replici cosmice | Etichetat albastru, dreptate, fatete, iubire, justitie, poem, rosu, sirena | Lasă un comentariu »
ianuarie 17, 2010 de calatorru
vezi conturul de pe ecran
potriveşte-te lui dacă poţi
sunt ca o viteză-n garaj
ce stă pe butuci fără roţi
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, epiGrame | Etichetat contur, dorinta, ideal, putere, versuri | 2 Comentarii »
ianuarie 17, 2010 de calatorru
Exemplul extrem mi-e departe, îmbracă-mă-n haine măsură: de nu pui degetul pe rană, mai bine pune-l la gură !
45.766430
22.920679
Postat in aforisme, spuse altfel | Etichetat concret, deget, general | Lasă un comentariu »
ianuarie 14, 2010 de calatorru
de ce-ţi miros mâinile a bălegar
te-ai jucat iară sub carul mare
ca un copil ce-şi face din zodiace cărţi?
noi avem apa, mi-ai spus
o avem ca pe o a cincea roată
ceea ce ne face superiori şi carului mic şi carului mare
atunci când unul lângă altul
ne jucăm în apa neagră a cerului înstelat
cu degetele-ntinse
unde-s caii, unde-au fugit
şi de ce-ţi miros mâinile a bălegar?
45.766430
22.920679
Postat in de dupa ochiElari, dialog(uri), poezie | Etichetat avut, joaca, stele | Lasă un comentariu »
ianuarie 11, 2010 de calatorru
zic telescoapele că roată-i lumea; cum să se vadă altfel prin ochiul lor rotund…?
spun că voi sta singur în colţul universului cu faţa la cele două laturi, fără să ştiu ce-o să văd, nici dacă întâlnirea lor conversează…
stau în colţul cinematografului şi privesc pelicula colţuroasă, faza în care ai înfipt ţăruşul în fruntea căpăţânii, exact în colţul minţii rămasă în urma evreilor, romanilor şi grecilor…
ei vorbeau între ei aceeaşi limbă fără să se-nţeleagă şi se puneau la colţ unii pe alţii, iar eu (dacă tot n-am subtitrare) îmi pironesc ochii (coada ochiului, colţul privirii) în colţul crucii în care stai singur…
cine te-a pus acolo?
împătur şi desfac uşile colţuroase ale cinematografelor şi-mi urmez inevitabil paşii până voi da colţu’
cred că ştiu răspunsul !
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, proză scurtă, replici cosmice, spuse altfel | Etichetat colt, condamnare, inlocuire, singur, singuratate | 2 Comentarii »
ianuarie 9, 2010 de calatorru
Am “învăţat” să cânt la chitară furând acorduri de la unu şi de la altul, incercând să acordez nişte potriviri până ce durerea îmi tăia degetele odată cu coardele. Exersam sub cerul liber în grădină, sau noaptea tîrziu, aşa în surdină să nu-i trezesc pe ceilalţi, acolo în camera din podul casei, în mansarda mea de deasupra viei.

Exersam pe cuvintele psalmilor biblici, pe versurile Păsării Colibri, şi mai îndrăzneam câteodată şi pe mâzgăliturile mele. Îmi plăcea aşa de mult să nu cânt nimic, doar să mă joc, să încerc tot felul de combinaţii, să cânt aceleaşi 3 versuri în toate gamele, să verific dacă sunt înstare.
Mai am şi acum pe undeva block notes-uri cu cele scrise şi cântate, cu însemnările acordurilor de chitară deasupra, lipsite evident de interpretarea mea puţin diferită de fiecare dată.
Prima mea scriere cu sunet de chitară, ce o poate găsi şi asculta omul pe internet se datorează lui Alin Cristea. Multumesc !
de tronare
45.766430
22.920679
Postat in cântate. cântece, pasi marunti, personale, poezie | Etichetat alin cristea, de tronare, muzica, versuri | 3 Comentarii »
ianuarie 8, 2010 de calatorru
o luminiţă albastră ca o stea e rodul dintre două fire moarte
ce lasă valurile să le ia: o adiere-a geamului cu cruce până-n sărutul fantei ce-o seduce
în orizont e briza violetă cu care soarele sărută zarea
şi muşcă din ovalul interpret sub pleoapa ce cu drag sărută seara
cuvintele pe buze-mi sunt sărut şi degetele între ele se sărută
şi braţele culcate lin pe piept tăcerea şi ea pupă gura mută
zgomot de paşi se lasă peste noapte cum bruma-mbrăţişează toamna pomii
de gura lumii vreau să mă despart, sărut pământu-n mers pe buza vremii
iubito lasă-mi tu cadou, ascunde-ntr-un sărut o amintire
şi leagă-mă de tine-ntr-un ecou cum steaua se sărută între fire…
45.766430
22.920679
Postat in eu si tu, poezie | Etichetat apropiere, sarut, stea | 6 Comentarii »
ianuarie 7, 2010 de calatorru
Atârnă cercei la urechi, degeaba
Se împrăştie un zâmbet pe buze
Privirea izvorăşte plăcută din ochi
Iar şuviţele atârnă obtuze.
Împrejurul urechii un mic rotocol
Sub carpetă nevăzuţi se-aud paşii
s-a uscat noroiul…
ploii îi vine să se-agaţe din nou
Să se-aştearnă pe umeri si buze.
Ţi se vede doar ceafa şi umărul drept
Cum te-apleci să îneci în pahare
Clăbucii de spumă şi dorul din piept
Care cum te apleci, cum tresare.
Întoarsă cu spatele în negru închis
Laşi timpul să curgă-n neştire
Nu mi-ai spus nici o vorbă,
Nici o vorbă n-am zis
Am vorbit doar c’o simplă privire.
În urmă se-nchide uşa cu arc
Cauciucuri se-nvârt pe şosele
Cu aripe-ntinse mă cocoţ în înalt
Ca apoi să cobor dintre stele.
ps. am cautat poezia asta si n/am gasit/o, asa ca m/am hotarat sa ma asigur ca data viitoare o gasesc
nu e “proaspata”
e de pe vremea cand am ratacit pentru o zi in Londra, si in asteptarea autobuzului am intrat in Allsop Arms/ul de langa statie…
45.766430
22.920679
Postat in dialog(uri), eu si tu, poezie, taceri (si vorbe) | Etichetat allsop arms, londra, privire, taceri, vorbe | 6 Comentarii »
ianuarie 7, 2010 de calatorru
“… lumină şi lor” – adică ce, la mine-i soare şi lună şi bec ?
ps. (poate fi dezordine si cu becu’ aprins
)
45.766430
22.920679
Postat in cocktail in ganduri, lumini si umbre | Etichetat iluminare, lumina, perere, perspectivă, superioritate | Lasă un comentariu »
ianuarie 7, 2010 de calatorru
ce argument medicinal: leacu-i o bucăţică de boală ce-mi străpunge coasta c-o siringă, şi-mi ia dându-mi …
45.766430
22.920679
Postat in aforisme, definiţii | Etichetat antidot, boala, coasta, siringa | Lasă un comentariu »
ianuarie 7, 2010 de calatorru
“Sunteţi în cel mai bun loc cu putinţă”- ce pretenţie ! şi asta din cauza unei posibile întâlniri cu adevărul (o bucăţică de adevăr pe-o linguriţă subiectivă într-un ceai lăuntric imens – dulceag fără acreala realităţii…)
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, multiple choice, scrieri fugare, viata sub lupa | Etichetat acreala, adevar, intalnire, la biserică, loc bun, realitate, vindecare | 6 Comentarii »
ianuarie 7, 2010 de calatorru
… ne tot mirăm de mirarea lor: perspectivei lor largi le oferim ca alternativă perspectiva noastră îngustă (inCorectă şi-adâncă)
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, de dupa ochiElari, multiple choice, viata sub lupa | Etichetat alegere, apternativa, perspectivă, varietate, viata | Lasă un comentariu »
ianuarie 5, 2010 de calatorru
nu tulburaţi cu veşti a lumii vatră, nu răscoliţi căldura ce mocneşte
cuvântul care bate mă îngheaţă şi vestea detronării mă mâhneşte
parcă e bucurie-n sărbătoare… şi când se naşte-un prunc, fie chiar rege
se construieşte-un tron dintr-o splendoare, se pregăteşte locu-nde domneşte
de ce pe jilţul construit de mine? alt loc nu şi-a găsit în lumea mare?
eu unde să domnesc şi peste cine? în coaja unui semn de întrebare?
căzut e punctul cozii de la urmă până-n cenuşa detronării caldă
o scriu cu degetele iluzoriu şi-o port la gât aşa ca pe o salbă
de tronare – pe muzica de Alin Cristea
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, anotimpuri/devenire, moarte & viata, multiple choice, poezia crestinismului meu, replici cosmice, viata sub lupa | Etichetat amestecare, bucurie, detronare, inima, loc pentru rege, mahnire, poezia nasterii, putere, realitate, tron, veste, vestire | 8 Comentarii »
ianuarie 4, 2010 de calatorru
aho aho de anul nou, prieteni dragi şi voi hârtii
staţi cu ochii bulbucaţi şi vă voi vesti
plouă tare peste vechi, anul a trecut
nu luaţi seama chiar la tot, dopuri în urechi
hai încerc să facem horă, prinde-mă de mână
fie anu rău sau bun, prietenii rămân !
dă-mi o coajă, dă-mi o umbră
umbra e unde e soare
zic din deget şi din gură încă o urare:
aho, aho dragi cetitori
anul nou din multe (zile) pare întocmit
făr’ să ştiu d-unde-aţi venit
Bine aţi venit !
45.766430
22.920679
Postat in spuse altfel | Etichetat aho aho, bun venit, urare, welcome | 1 comentariu »
ianuarie 2, 2010 de calatorru
Dacă aş ştii aş spune exact, însă întotdeauna culorile pe care le scriu eu se vor combina cu culorile (ochilor) cu care voi citiţi. - o bucaţică de constatare din scrierea Ferestrei, a Foilor şi-a Vieţii
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, aforisme, de dupa ochiElari, dialog(uri), fereasta, foile şi viaţa, scrieri fugare | Etichetat citire, dialog, interactiune, interpretare, nuante, vorbe | 4 Comentarii »
ianuarie 2, 2010 de calatorru
privesc în gol muşcând încet din buză
privesc în golul scrierii din ochi
caut în stânga ceva vorbe sfinte
în dreapta caut slove din bătrâni
să umplu pentru anul ce-i pe mine
conturul de slogan “să fim mai buni”
din spatele perdelei din cortină
acum-ul joacă piesa de atunci
cu vorbe vlăstărite din tulpină
bătrâni adânci cu-nfăţişări de prunci
golite stau paharele şi-aşteaptă
să le golească apa şi mai mult
stă sufletul în gol să-l umple clapa
să-mbrăţişeze-n albie al ei tumult
mi-s goale degetele, fără taste…
ocheane pentru ochii curioşi
le simt fără cornete, lungi creioane
cum urmăresc desene pe cartoane
cu gumele de şters
nişte mucoşi
45.766430
22.920679
Postat in limbi vinovate, scrieri fugare | Lasă un comentariu »
ianuarie 2, 2010 de calatorru
Visul pe care-l visăm ziua e chiar mai bun decât visul nopţii !
45.766430
22.920679
Postat in aforisme, emanatii | Etichetat dorinta, vis | 19 Comentarii »
decembrie 27, 2009 de calatorru
s-a revărsat o stea într-o ureche
roşită de emoţii în obraji
ştiindu-se pierdută de orbită
să se-oglindească-n ochii unor magi
şoptirea, şuşotirea bolţii hartă
mutat-a fost în gurile de om
cămilele-ntre ele mâncau ceartă:
atâta cale pentru un cadou!?
s-a revărsat genunchiul spre podele
în casa cu miros de mântuire
“când n-ai scriptura uită-te spre stele”
şoptea prezentul către amintire
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, poezia crestinismului meu, replici cosmice | Etichetat cadou, calauzire, cautare, magi, poezie, scriptura, stea | 4 Comentarii »
decembrie 27, 2009 de calatorru
cum s-a crăpat de ziuă am măturat toate cioburile nopţii de pe podea
făr’ să observ că împreună cu ele mi-am măturat şi visul…
45.766430
22.920679
Postat in (ne)potriviri, aforisme, emanatii | Etichetat cioburi, curateni, maturare, visuri | 3 Comentarii »
Articole mai vechi »