s-a revărsat o stea într-o ureche
roşită de emoţii în obraji
ştiindu-se pierdută de orbită
să se-oglindească-n ochii unor magi
şoptirea, şuşotirea bolţii hartă
mutat-a fost în gurile de om
cămilele-ntre ele mâncau ceartă:
atâta cale pentru un cadou!?
s-a revărsat genunchiul spre podele
în casa cu miros de mântuire
“când n-ai scriptura uită-te spre stele”
şoptea prezentul către amintire
Postat in (ne)potriviri, poezia crestinismului meu, replici cosmice | Etichetat cadou, calauzire, cautare, magi, poezie, scriptura, stea | 3 Comentarii »
cum s-a crăpat de ziuă am măturat toate cioburile nopţii de pe podea
făr’ să observ că împreună cu ele mi-am măturat şi visul…
Postat in (ne)potriviri, aforisme, emanatii | Etichetat cioburi, curateni, maturare, visuri | 2 Comentarii »
doar gândul că ai pregătit pastile, că ştii de boală şi că ştii de noi
mă face parcă să mă simt mai bine, să văd seninul zării de dincolo de ploi
senină-i noaptea parcă în nopţile istoriei, când peste geana lumii închisă de durere
se deschidea fereasta’ Mpărăţiei şi îngerii cântând vesteau mistere
“O bucurie pentru-ntreaga lume!” ascunsă într-un cântec – ce cadou!
mă-ntreb: Se bucură pământul? O mai ştie…? Copile, Tu de ce plângi? copil nou…
gândea angelic zborul cu glas tare, gândul “păsării” ce l-ai pus în noi
gândea găsirea grabnic pe cărare, gândul din stele luminând prin ploi
Postat in cântate. cântece, poezia crestinismului meu, replici cosmice | Etichetat buna, cantec, craciun, gand, inceput, ingeri, naştere, pasare, relatie, veste, vestire | 4 Comentarii »
Postat in cântate. cântece | Etichetat celine dion, christmas day, love | 3 Comentarii »

Scriam cândva că “blogul meu nu va fi un coş de gunoi” şi mă refeream cu precizie la comentariile de un gen sau altul care prin inexactitatea lor sau prin limbajul folosit generează supărare, ceartă, calomnie, injurii, acuze (justificate sau ne, potrivite cu realitatea sau mai puţin).
E o tendinţă în mine, ca şi în mulţi dintre noi, dacă nu cumva în majoritatea, de a observa cu acurateţe greşelile pe care le fac alţii în vorbă şi-n faptă, şi a trece cu vederea, a diminua sau a ignora cu desăvârşire greşelile pe care le fac eu, gunoiul propriu.
E adevărat că fiecare la el acasă are dreptul şi libertatea de a face dezordine, de a spăla sau nu vasele, de a duce sau nu gunoiul, şi când dreptul ăsta şi-l exercită musafirii intrând încălţaţi, se produce instantaneu o revoltă lăuntrică. “Blogul meu nu va fi coşul gunoaielor voastre” – ar suna puţin mai realistic, ştiut fiind faptul că şi “produsele” ambalate frumos pot fi dăunătoare, expirate.
Ceea ce citim şi vizionăm ne devine sursă, baterie, prin modelele dialogate sau comportate, prin personajele şi ideile pozitive sau negative înfăţişate făţiş sau subtil, integral sau fragmentat dându-ne în felul ăsta posibilitatea şi invitaţia de a completa după bunul plac ceea ce lipseşte, ceea ce vrem să adăugăm.
Mi-e teamă să fac un inventar al minţii mele, “depozit” din care iau şi din când în când pun aici prin vorbe, simboluri, imagini. Scria cineva într-un comentariu că cititind unele din cele scrise de mine, “cade pe gânduri” – sper să nu cadă aşa de rău încât să-şi rupă ceva
, sper să nu cadă în depresie sau în păcat, să nu cadă în extreme.
“Cu timpul devenim suma îngăduinţelor şi a toleranţelor noastre, inclusiv a vorbelor pe care le citim şi a imaginilor pe care le vedem” – zicea un nene Leland Ryken, în cartea lui “Ferestre spre lume”.
Poezia, la fel ca orice altă scriere, dă formă sentimentelor şi impulsurilor noastre interioare, acestui amestec de bine şi de rău care aşteaptă încurajare sau descurajare din exterior. Îmi zicea altcineva cândva, că nu poate citi prea mult din cele scrise de mine, că-l demoralizează – însemnând după traducerea mea
că îl descurajează în partea aceea, că e împins de pe marginea optimismului, în jos.
Către ce gânduri te-mpinge scrierea mea? Cazi spre sus sau cazi spre jos?
Spre critică, spre deşertăciune? Sau călătoreşti împreună cu mine spre altfel de “oaze”?
… totuşi, oricare ar fi răspunsul, “literatura este ceea ce se întâmplă în tine cititorule, ea nu este un şir de cuvinte pe-o pagină.”
Postat in scrieri fugare | Etichetat cuvinte, gunoi, imagini, influneta, literatura, partinire, poezie, scriere | 2 Comentarii »
din carne din om şi din lume ţi-ai făcut popas printre noi
în drumul iubirii divine spre uşa din spate cu paie şi boi
un pai printre paie, locaş ţi-au făcut în grâul tăiat în umbra recoltei
murit lângă secera cu vârful dinţat destin sub întinderea boltei
şi n-au ştiut cine-i deşi Tu le-ai zis, şi-nchis-au lăsat intrarea şi vremea
citit-au în cărţi despre locul prezis şi-n noapte păşit-au cu ochiul închis
lipsiţi de păstori şi de magi ce-au găsit lumina din stea şi busola
umplută ne e şi azi ca şi-atunci şi casa şi (h)anul şi vrerea
în gând şi-n credinţă-i împietrirea din stânci, judecata cu pre şi durerea
Tu fii-ne cadou strecoară-te-ncet ca apa ce-n goluri potrivită e bine
închide-ţi privirea ‘nghesuielii din piept şi-nghesuie-ne-n suflet cu Tine !
Postat in (ne)potriviri, poezia crestinismului meu, replici cosmice | Etichetat asemanare, inghesuiala, Isus, loc lipsa, natura umana, necunoastere, poezie | 2 Comentarii »
clapa loveşte nota muzicală
ce sare de pe-o coardă pe alta?
unii zic că din 8-urile vârfului de baghetă se inspiră veşnicia
Postat in cântate. cântece, poezie | Etichetat cantec, colind, muzica, nota muzicala | 2 Comentarii »
mi-ar plăcea să mă mântuieşti astăzi nu mâine
trimite smurdul, salvarea, pompierii
zi un cuvânt, rosteşte un înger, un capăt prezentului astfel
începe o nouă stea şi-un nou albastru
zdrăngăne un cântec şi-o nouă eră din paiele mele reci ce ţi le fac staul
…
Postat in dialog(uri), poezia crestinismului meu, replici cosmice | Etichetat craciun, inceput, istorie, naştere, paie, poezie, rugaciune | 3 Comentarii »
chiar şi iarna, întorc cu furcile minţii fânul istoriei
potopul a lipit brazdele între ele de s-au schimbat linile, formele, zilele, cifrele
s-au subţiat aşa de mult de-au devenit film – imagini pe care le poartă aburul (şi) pelicula gândului (şi)a vorbei
negrul norilor fără apă e noapte, noapte fără stele busolă
încerc să găsesc printre fire fila naşterii cu stea în susul colţului
cu note muzicale şi aripi de îngeri
… pagina luminos de neagră a nopţii scrisă de ciobani cu botele albe ale grabei lor –
fără culoarea poeziei conştiente şi-a’ncurcăturii pe care până la ultima filă o vor trăi firele
Postat in (ne)potriviri, emanatii, poezia crestinismului meu, timp | Lasă un comentariu »
am trecut ieri prin parc. daca tot aveam aparatu la mine, nu m-am putut rabda sa nu fac cateva poze…
Postat in scrieri fugare | 2 Comentarii »
ce, renule? degeaba invoci dreptul tăcerii,
că plângerea am scris-o şi-am plâns-o cu un timbru
ia ceară si pe coarne adun-o şi-o îmbie
s-urmeze aceleaşi linii ce le-ai lăsat pe uşă
… ce mă interesează c-ai vrut pe sonerie
e ultima ta slujbă şi ultima ta cale
pe cerul lumii mele să nu-ţi mai laşi steluţe
că iau şi bloc şi scară şi ţi le pun în braţe
şi-n loc de şeminee te-alegi cu revoluţie
degeaba ochii tulburi ţi se zgâiesc afară
… laponica ta limbă doar renul o-nţelege
apucă-te de treabă! nu vreau să ştiu motivul
îţi spun că de nu… altfel… o să degenereze!
habar nu ştiu ce-nseamnă din cap a ta clătire
impresii-mi lasă gândul c-ai vrea să fii poveste
invenţie părintească ce nu mă mai ajută
metalica mea uşă tot zgâriată este …
Postat in (ne)potriviri, amuzante, emanatii, poezie | Etichetat solutie, reclamatie, ren, poveste, inventie, zgarietura | Lasă un comentariu »
În clipa în care ne-am pierdut dragostea pentru “cochilii”, ne-am îndrăgostit de noi înşine, şi dragostea asta ne poartă spre vanitate până la moarte.
(paraFrazată – preluată în grabă dintr-un film…)
Postat in aforisme, citate, love..ly, pasi marunti | Etichetat dragoste, indragostire, schimb, vanitate | 2 Comentarii »
Ura dintre noi e-ntuneric şi lipsă de direcţie: indiferent de-i scrisă sau spusă, tăcută, finuţă, subtilă.
(preluare de la Ioan, dintr-o scrisoare de-a lui)
Postat in (ne)potriviri, eu si tu | Etichetat manifestare, relaţii, ura | 4 Comentarii »
… un portret nostalgic al trecutului. o iubire apusă, plăcută, regretată… din cuvintele aburinde răzbate izul lipsit de autenticitate al versului naiv, previzibil şi copilăresc…
de parcă nişte adulţi privesc în urmă la o iubire din copilărie, profundă şi frumoasă pe latura ei copilăroasă, totuşi copilărească.
Postat in de dupa ochiElari, emanatii | Etichetat crtica, ganduri, poezie, versuri | 4 Comentarii »
“Aspire 2 Inspire before U Expire”
Postat in citate | Etichetat aspiratie, expirare, inspiratie | Lasă un comentariu »
pe lângă urmele buzelor curge cafeaua… pe lângă urmele buzelor rămase pe ceaşcă
ne întâlnim la max shop pe marginea desenului animat – exact în locul în care apa acum îngheţată ne izvora la picioare, în vârfurile degetelor de la picioare…
culeg câte-o boabă din ceaşcă – îndepărtez zahărul şi-i pup aroma cu gust de porţelan
în spatele geamului mat soarele se desfată în voie ca plictiseala mea în spatele aparenţelor…
Postat in (ne)potriviri, autoPortrete, personale, scrieri fugare | Etichetat aparente, plictiseala | Lasă un comentariu »
Postat in amuzante | Etichetat funny, mos craciun, posta, scrisoare | 2 Comentarii »
an de an îţi aduc aşteptarea cadou…
fără să ştiu cât sau de te bucură, ci doar că-ţi onorează cuvântul, promisiunea…
e un pic ciudat să-ţi urez “la mulţi ani” – da ştiu că prin pământeştile mele obiceiuri m-accepţi…
Postat in (ne)potriviri, poezia crestinismului meu | Etichetat acceptare, craciun, ganduri spre Prunc, obicei de craciun, promisiune, sarbatoare, zi de nastere | 7 Comentarii »
cuţitul, mai exact lama, şi mai exact ascuţirea, a tăiat jumătatea stângă a bradului
cu tot cu globuri, cu tot cu beteală
să-ncapă camera înghesuită lângă celelalte apartamente în blocul strâmt
să facă puţin loc sărbătorii şi mie
Postat in poezie | Etichetat brad, imbacsire, inghesuire, jumatate, loc, sarbatoare | 5 Comentarii »
Câte un adevăr înţeles spulberă multe minciuni acceptate.
Postat in (ne)potriviri, aforisme | Etichetat acceptare, adevar, inteles, minciuna | 5 Comentarii »
două nave care se întâlnesc noaptea…
trag în acelaşi port, stau una lângă alta. nu-şi povestesc valurile de peste zi, nu-şi încrucişează coordonatele nici destinaţile…
împărtăşesc acelaşi cer înstelat, aceeaşi funie, acelaşi mal…
Postat in (ne)potriviri, eu si tu, multiple choice, personale, scrieri fugare, spuse altfel, taceri (si vorbe) | Etichetat asemanare, intalnire, nave, separare, tăcere | 20 Comentarii »
să-ţi scriu un p(l)ic
… mai bine-ţi scriu un timbru
sau timbru mie
el e mai sincer
mai de preţ
mai de preţ decât scrisul
scrisul ce-ar rămâne la mine
fără el…
Postat in eu si tu, poezie | Etichetat cominicare, cost, poezie, scrisoare, timbru | 16 Comentarii »
S-a deschis un culoar ca o uşă căderea-i deschidere, zborul cădere.
Postat in aforisme, spuse altfel | Etichetat cădere, groapa, zbor | 8 Comentarii »
Postat in aforisme, scrieri fugare | Etichetat altare, culoare, pix, scriere | 2 Comentarii »
În fiecare zi îmi îmbogăţesc colecţia de roţi. Pe toate le-am inventat eu!
Postat in aforisme, spuse altfel | Etichetat copiere, descoperire, naivitate, roata | Lasă un comentariu »
Cântecul are multe scântei. Ele mistuie lumina pe care-o fac.
Postat in aforisme, spuse altfel | Etichetat cantec, mistuire, scantei | Lasă un comentariu »
De ce le zice la ambele “celule” – e viata o’nchisoare?
Postat in aforisme | Etichetat celule, inchisoare, viata | Lasă un comentariu »
“vezi tu…
eu de azi te vad cu alţi ochi
cu aceeaşi privire…” – GM
Postat in (ne)potriviri, de dupa ochiElari | Etichetat ochi, perspectivă, privire | 1 comentariu »
ce plasture-i iertarea, ce vaccin
ce titlu
anti pro
Postat in definiţii | Etichetat iertare, plasture | Lasă un comentariu »
ha
ha ha
ha ha ha
ras timp
pata si ceai
nai
pai?
dai?
ceai
vai
hi
hi hi
hi hi hi
Postat in amuzante | Etichetat pata si ceai | Lasă un comentariu »
































