o stea ‘ntr-o ureche

s-a revărsat o stea într-o ureche

roşită de emoţii în obraji

ştiindu-se pierdută de orbită

să se-oglindească-n ochii unor magi

şoptirea, şuşotirea bolţii hartă

mutat-a fost în gurile de om

cămilele-ntre ele mâncau ceartă:

atâta cale pentru un cadou!?

s-a revărsat genunchiul spre podele

în casa cu miros de mântuire

“când n-ai scriptura uită-te spre stele”

şoptea prezentul către amintire

curăţenie după crăciun

cum s-a crăpat de ziuă am măturat toate cioburile nopţii de pe podea

făr’ să observ că împreună cu ele mi-am măturat şi visul…

gândea angelic zborul

doar gândul că ai pregătit pastile, că ştii de boală şi că ştii de noi

mă face parcă să mă simt mai bine, să văd seninul zării de dincolo de ploi

senină-i noaptea parcă în nopţile istoriei, când peste geana lumii închisă de durere

se deschidea fereasta’ Mpărăţiei şi îngerii cântând vesteau mistere

“O bucurie pentru-ntreaga lume!” ascunsă într-un cântec – ce cadou!

mă-ntreb: Se bucură pământul? O mai ştie…? Copile, Tu de ce plângi? copil nou…

gândea angelic zborul cu glas tare, gândul “păsării” ce l-ai pus în noi

gândea găsirea grabnic pe cărare, gândul din stele luminând prin ploi

Crăciun fericit !

revoluţii zilnice (uzate, rapide, adânci)

Scriam cândva că “blogul meu nu va fi un coş de gunoi” şi mă refeream cu precizie la comentariile de un gen sau altul care prin inexactitatea lor sau prin limbajul folosit generează supărare, ceartă, calomnie, injurii, acuze (justificate sau ne, potrivite cu realitatea sau mai puţin).

E o tendinţă în mine, ca şi în mulţi dintre noi, dacă nu cumva în majoritatea, de a observa cu acurateţe greşelile pe care le fac alţii în vorbă şi-n faptă, şi a trece cu vederea, a diminua sau a ignora cu desăvârşire greşelile pe care le fac eu, gunoiul propriu.

E adevărat că fiecare la el acasă are dreptul şi libertatea de a face dezordine, de a spăla sau nu vasele, de a duce sau nu gunoiul, şi când dreptul ăsta şi-l exercită musafirii intrând încălţaţi, se produce instantaneu o revoltă lăuntrică.  “Blogul meu nu va fi coşul gunoaielor voastre” – ar suna puţin mai realistic, ştiut fiind faptul că  şi “produsele” ambalate frumos pot fi dăunătoare, expirate.

Ceea ce citim şi vizionăm ne devine sursă, baterie, prin modelele dialogate sau comportate, prin personajele şi ideile pozitive sau negative înfăţişate făţiş sau subtil, integral sau fragmentat dându-ne în felul ăsta posibilitatea şi invitaţia de a completa după bunul plac ceea ce lipseşte, ceea ce vrem să adăugăm.

Mi-e teamă să fac un inventar al minţii mele, “depozit” din care iau şi din când în când pun aici prin vorbe, simboluri, imagini. Scria cineva într-un comentariu că cititind unele din cele scrise de mine, “cade pe gânduri” – sper să nu cadă aşa de rău încât să-şi rupă ceva , sper să nu cadă în depresie sau în păcat, să nu cadă în extreme.

“Cu timpul devenim suma  îngăduinţelor şi a toleranţelor noastre, inclusiv a vorbelor pe care le citim şi a imaginilor pe care le vedem” – zicea un nene Leland Ryken, în cartea lui “Ferestre spre lume”.

Poezia, la fel ca orice altă scriere, dă formă sentimentelor şi impulsurilor noastre interioare, acestui amestec de bine şi de rău care aşteaptă încurajare sau descurajare din exterior. Îmi zicea altcineva cândva, că nu poate citi prea mult din cele scrise de mine, că-l demoralizează – însemnând după traducerea mea că îl descurajează în partea aceea, că e împins de pe marginea optimismului, în jos.

Către ce gânduri te-mpinge scrierea mea? Cazi spre sus sau cazi spre jos? Spre critică, spre deşertăciune? Sau călătoreşti împreună cu mine spre altfel de “oaze”?

… totuşi, oricare ar fi răspunsul, “literatura este ceea ce se întâmplă în tine cititorule, ea nu este un şir de cuvinte pe-o pagină.”

‘nghesuială

din carne din om şi din lume ţi-ai făcut popas printre noi

în drumul iubirii divine spre uşa din spate cu paie şi boi

un pai printre paie, locaş ţi-au făcut în grâul tăiat  în umbra recoltei

murit lângă secera cu vârful dinţat destin sub întinderea boltei

şi n-au ştiut cine-i deşi Tu le-ai zis, şi-nchis-au lăsat intrarea şi vremea

citit-au în cărţi despre locul prezis şi-n noapte păşit-au cu ochiul închis

lipsiţi de păstori şi de magi ce-au găsit lumina din stea şi busola

umplută ne e şi azi ca şi-atunci şi casa şi (h)anul şi vrerea

în gând şi-n credinţă-i împietrirea din stânci, judecata cu pre şi durerea

Tu fii-ne cadou strecoară-te-ncet ca apa ce-n goluri potrivită e bine

închide-ţi privirea ‘nghesuielii din piept şi-nghesuie-ne-n suflet cu Tine !

colind

clapa loveşte nota muzicală

ce sare de pe-o coardă pe alta?

unii zic că din 8-urile vârfului de baghetă se inspiră veşnicia

paie fără grâu

mi-ar plăcea să mă mântuieşti astăzi nu mâine

trimite smurdul, salvarea, pompierii

zi un cuvânt, rosteşte un înger, un capăt prezentului astfel

începe o nouă stea şi-un nou albastru

zdrăngăne un cântec şi-o nouă eră din paiele mele reci ce ţi le fac staul

…

firul istoriei

chiar şi iarna, întorc cu furcile minţii fânul istoriei

potopul a lipit brazdele între ele de s-au schimbat linile, formele, zilele, cifrele

s-au subţiat aşa de mult de-au devenit film – imagini pe care le poartă aburul (şi) pelicula gândului (şi)a vorbei

negrul norilor fără apă e noapte, noapte fără stele busolă

încerc să găsesc printre fire fila naşterii cu stea în susul colţului

cu note muzicale şi aripi de îngeri

… pagina luminos de neagră a nopţii scrisă de ciobani cu botele albe ale grabei lor –

fără culoarea poeziei conştiente şi-a’ncurcăturii pe care până la ultima filă o vor trăi firele

it once was green …

it once was green …, originally uploaded by calatorru.

am trecut ieri prin parc. daca tot aveam aparatu la mine, nu m-am putut rabda sa nu fac cateva poze…

eufemismul nostru

la-nceput a fost una – înţelegerea

apoi au fost două … prima + cearta

mai târziu a apărut şi-a treia … tăcerea

pe urmă au rămas iar două … prima s-a deşirat

azi oscilăm între a doua şi-a treia

o primă eufemismică

ren(unţ) la reclamaţie

ce, renule? degeaba invoci dreptul tăcerii,

că plângerea am scris-o şi-am plâns-o cu un timbru

ia ceară si pe coarne adun-o şi-o îmbie

s-urmeze aceleaşi linii ce le-ai lăsat pe uşă

… ce mă interesează c-ai vrut pe sonerie

e ultima ta slujbă şi ultima ta cale

pe cerul lumii mele să nu-ţi mai laşi steluţe

că iau şi bloc şi scară şi ţi le pun în braţe

şi-n loc de şeminee te-alegi cu revoluţie

degeaba ochii tulburi ţi se zgâiesc afară

… laponica ta limbă doar renul o-nţelege

apucă-te de treabă! nu vreau să ştiu motivul

îţi spun că de nu… altfel… o să degenereze!

habar nu ştiu ce-nseamnă din cap a ta clătire

impresii-mi lasă gândul c-ai vrea să fii poveste

invenţie părintească ce nu mă mai ajută

metalica mea uşă tot zgâriată este …

ne Poartă

În clipa în care ne-am pierdut dragostea pentru “cochilii”, ne-am îndrăgostit de noi înşine, şi dragostea asta ne poartă spre vanitate până la moarte.

(paraFrazată – preluată în grabă dintr-un film…)

smooth criminal

Ura dintre noi e-ntuneric şi lipsă de direcţie: indiferent de-i scrisă sau spusă, tăcută, finuţă, subtilă.

(preluare de la Ioan, dintr-o scrisoare de-a lui)

(donT) criticize mI comment

… un portret nostalgic al trecutului. o iubire apusă, plăcută, regretată… din cuvintele aburinde răzbate izul lipsit de autenticitate al versului naiv, previzibil şi copilăresc…

de parcă nişte adulţi privesc în urmă la o iubire din copilărie, profundă şi frumoasă pe latura ei copilăroasă, totuşi copilărească.

înţepătoare

“Aspire 2 Inspire before U Expire”

camuflaj

pe lângă urmele buzelor curge cafeaua… pe lângă urmele buzelor rămase pe ceaşcă

ne întâlnim la max shop pe marginea desenului animat – exact în locul în care apa acum îngheţată ne izvora la picioare, în vârfurile degetelor de la picioare…

culeg câte-o boabă din ceaşcă – îndepărtez zahărul şi-i pup aroma cu gust de porţelan

în spatele geamului mat soarele se desfată în voie ca plictiseala mea în spatele aparenţelor…

a venit poşta… (cam devreme)

din an în an

an de an îţi aduc aşteptarea cadou…

fără să ştiu cât sau de te bucură, ci doar că-ţi onorează cuvântul, promisiunea…

e un pic ciudat să-ţi urez “la mulţi ani” – da ştiu că prin pământeştile mele obiceiuri m-accepţi…

juma de brad

cuţitul, mai exact lama, şi mai exact ascuţirea, a tăiat jumătatea stângă a bradului

cu tot cu globuri, cu tot cu beteală

să-ncapă camera înghesuită lângă celelalte apartamente  în blocul strâmt

să facă puţin loc sărbătorii şi mie

bătălie

Câte un adevăr înţeles spulberă multe minciuni acceptate.

no subtitles

e ca o viaţă prada şi ca o pradă viaţa fără să mai conteze cine a scris romanul

o huiduie ideea şi-o urmăreşte colţul

îngurgitând mogulul şi golanul …

patalamaua scrisă stă fără garnitură în gara cu marfare ce zac pe sub rugină

e viaţa un convoi legat locomotivă cu şine şi la mâini şi la picioare…

Marine, lasă gardu’ ! ‘ţi-atârnă la bărbie nebărbierirea ramă a statului de vorbă

cu poarta-nchisă viaţa ce stă în două coate captivă lângă vie e-o’ngrădire…

pradă prădează timpul cu pasu-i de felină sub ochiul viu de sticlă pentru documentare

e viaţa – strigă titlu’ …

… şi-i fără subtitrare

asemănare

două nave care se întâlnesc noaptea…

trag în acelaşi port, stau una lângă alta. nu-şi povestesc valurile de peste zi, nu-şi încrucişează coordonatele nici destinaţile…

împărtăşesc acelaşi cer înstelat, aceeaşi funie, acelaşi mal…

:│

la ce “ajuta” tacerea ????

timbru

să-ţi scriu un p(l)ic

… mai bine-ţi scriu un timbru

sau timbru mie

el e mai sincer

mai de preţ

mai de preţ decât scrisul

scrisul ce-ar rămâne la mine

fără el…

pierdere

S-a rătăcit absolutul? … sau ce caută printre noi?

groapă

S-a deschis un culoar ca o uşă căderea-i deschidere, zborul cădere.

varietate

Îmi plac pixurile: un curcubeu de altare.

poluri

la ce-i bun idealul?

…hmm, esti culmea !

descoperire

În fiecare zi îmi îmbogăţesc colecţia de roţi. Pe toate le-am inventat eu!

nu mai ştiu ce-am vrut sa zic…

Cântecul are multe scântei. Ele mistuie lumina pe care-o fac.

the cell

De ce le zice la ambele “celule” – e viata o’nchisoare?

ochi nou lângă brut vechi

“vezi tu…

eu de azi te vad cu alţi ochi

cu aceeaşi privire…” – GM

un plasture

ce plasture-i iertarea, ce vaccin

ce titlu

anti pro

pata si ceai

ha

ha ha

ha ha ha

ras timp

pata si ceai

nai

pai?

dai?

ceai

vai

hi

hi hi

hi hi hi